Craciunul unei pisicute

Hola! Iti mai aduci aminte de mine? Sunt Alma, pisicuta Irinei. M-am prezentat pe aici pe undeva prin martie. Stiu ca ti-am fost simpatica si ca doreai sa afli vesti de la mine. Uite ca am reusit s-o conving pe mamica sa ma lase sa mai povestesc pe aici! Am facut destule prostioare de care sunt tare mandra. Chiar daca mamica spune sa sunt fetita mare (am deja un an si jumatate), mie tot imi place sa alerg, sa sar si sa atrag mereu atentia tuturor celor din casa.

Mamica vorbeste mereu cu mine, dar nu prea ma intereseaza ce-mi spune. De obicei sunt chestii plictisitoare cum ar fi: ‘Alma nu-i voie acolo!’ sau ‘O domnisoara ca tine nu-i frumos sa faca asta!’. Zi si tu daca nu e nebuna sa creada ca as putea s-o ascult! Bineinteles ca ii arunc o privire peste umar si ii raspund cu un ‘Hm!’ (sa vada ca nu ma intereseaza si sa taca) si imi vad de treaba in continuare. Recunosc ca mai sunt pedepsita din cand in cand, dar mama e buna si ii trece repede supararea. Cateodata, cand sunt obosita de alergat prin casa, o las pe mami sa ma alinte. In acele momente mai ascult si povestirile ei. In ultimul timp tot imi spunea ceva despre Ajunul Craciunului si Craciun. Nu prea intelegeam eu despre ce este vorba... Asta pentru ca nu aveam rabdare sa ascult tot. Atunci cand in sfarsit am vazut cum se construieste un copac mare in casa, mi-am amintit ca si anul trecut a fost unul. Tin minte ca atunci am descoperit ce sa fac cu el fix cand a fost desfacut. Iti dai seama ca mi-am facut foarte multe planuri cand am vazut bradul asamblat si gata de impodobit. Dar toate la timpul lor!

Mai intai trebuia s-o ajut pe mamica la ornat. Aici nu a fost mare diferenta de anul trecut. Doar ca atunci eram mai tinerica si alergam mai mult. Prima data a fost pusa instalatia. E alta! Stiam ca mami s-a suparat cand am ros toate beculetele la cea veche, dar nu ma asteptam sa gasesc in brad material nou de rontait... Super!!! Dupa aceste beculete apetisante, au urmat globurile. Nu inteleg de ce mama le spune asa. Sunt doar niste mingi bune de joaca! Si nu inteleg nici ce cauta in brad, dar daca mama vrea... nu prea am de ales. La acest capitol chiar am contribuit si eu! Irina punea un glob in brad, eu fugaream altul... Imi lua ‘jucaria’ si apoi din nou : ea unul, eu altul. Pe final, am fost de maaare ajutor cand a vrut mama sa puna in brad niste chestii lungi si sclipitoare (beteala ii spunea ea). Eu trageam de un capat, ea de celalalt si bradul a fost terminat ‘imediat’.

Mi-a placut mult s-o ajut pe mamica, dar am inteles ca pe seara vine un mos batran la copiii cuminti si pune cadouri sub copac. Eu stiu ca am fost buna si m-am asezat sa astept pe Mos Craciun. Si da! Au aparut pungi... Nu am inteles insa prea bine daca eu am fost cadoul sau chiar am primit ceva... Cert este ca m-am trezit imbracata intr-o rochita frumoasa, dar cam incomoda...

Mi-a placut foarte mult Ajunul! Problema a fost ca am obosit cam tare si in prima zi de Craciun am dormit cam mult... Pacat, as fi putut face lucruri interesante, dar eram prea somnoroasa. M-am bucurat tare cand mamica mi-a explicat ca mai am inca doua zile de sarbatoare. Inca mai aveam timp sa fac tot ce mi-am propus: sa rod luminitele de la instalatie, sa dau toate globurile jos din brad si sa le fugaresc prin casa, sa trag de beteala si nu in ultimul rand sa rastorn bradutul cel mic din camera mamei si sa pap bilutele alea rosii din el... Am fost foarte ocupata, dar din pacate nu prea mi-au reusit toate planurile. Am urcat in bradul cel mare pentru a luat mingiutele albastre si stralucitoare, dar nu am reusit sa ajung la ele... Am reusit sa trag putin de beteala, dar a venit repede mama si a aranjat-o la loc. Bradutul cel mic a fost rasturnat cu succes, dar nu am reusit sa gust din bilutele rosii.

Oricum m-am distrat cu toate incercatile mele si a fost pana la urma un Craciun fericit. Tu cum ai petrecut? Sper ca la fel de bine! Acum trebuie sa plec, dar sa stii ca voi reveni cat de curand. La revedere!

Scrisoare catre Mos Craciun

Astazi sunt super, extra, mega fericita!!! Am descoperit ca mai sunt doar doua saptamani pana la Craciun (sarbatoarea mea preferata). Sunt multe lucruri de facut pana atunci... Cadourile pentru cei dragi si scrisoarea pentru Mos Craciun pot lua mult timp, asa ca am hotarat sa ma apuc chiar azi de treaba. Daca nu te-ai apucat, ai face bina sa incepi si tu pentru ca doua saptamani zboara rapid!!! Ce? Nu vrei sa scrii Mosului? De ce? Consideri ca nu mai esti copil si ca acest domn batran imbracat in rosu nu exista? Ba da! El exista in sufletul fiecaruia. Cum bine stii, el este cel care da magie acestei sarbatori. Si chiar cred ca, in acest moment din an, ai voie sa-ti pui orice dorinta, oricat de nebuneasca ar fi. Viata are mereu nevoie de un strop de nebunie si visare pentru a fi minunata.

Si dupa ce ti-am spus de ce cred ca la orice varsta e bine sa crezi in Mos Craciun, am sa-ti spun si de ce imi place sa-i scriu in fiecare an. Stii prea bine ca intotdeauna Craciunul este cu doar o saptamana inainte de a incepe un nou an. Astfel, acesta este momentul perfect pentru a face un ‘inventar’ cu tot ce s-a petrecut in ultimul an si pentru a trage o linie la sfarsit. Apoi fac tot felul de calcule sa vad cat de ‘productive’ au fost ultimele 12 luni. Dupa, ma apuc sa fac noi planuri: imi pun dorinte si ma gandesc cum pot sa lupt pentru indeplinirea lor. Noaptea de Craciun este una magica, asa ca sunt convinsa ca toate acele dorinte mi se vor indeplini in urmatorul an.

Si acum sa ma uit putin in urma... A fost un an destul de agitat si plin de evenimente inca de la inceput. Am fost fericita si am zambit uneori, chiar daca alteori am plans si am suferit. Am stiut sa profit de fiecare clipa frumoasa. Am trait la maxim fiecare zambet si sunt recunoscatoare pentru tot ce a fost bun in viata mea. Mi-am facut noi prieteni la care tin si asta e unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat in 2011. din pacate au fost si momente mai putin placute in acest an... Asa e viata! Si chiar si asa, sunt fericita ca in acele situatii dificile am invatat sa tin capul sus si sa merg mai departe. Am invatat din propriile greseli si stiu ca nu le voi mai repeta. Probabil ca suferinta m-a facut mai puternica si ma bucur de asta. Singurul lucru care ma intristeaza e ca a mai trecut un an si observ ca timpul merge inainte mult prea repede.

Dupa toate cele intamplate scumpul Mos Craciun a inceput sa se faca simtit inca din primele zile ale lunii decembrie. E normal! Toti ne gandim la Sarbatoarea Nasterii Domnului si fara sa vrem il chemam aproape. Da, mi s-a indeplinit una dintre cele mai mari dorinte. Sigur ca asta nu ma face sa renunt la scrisoare! Ii voi multumi in primul rand pentru ce mi-a trimis deja. Apoi... mai sunt si alte lucruri pe care mi le doresc si i le voi cere. Il voi ruga frumos sa-mi ofere un Craciun fericit alaturi de parinti si de pisicuta mea. Voi fi foarte fericita sa impodobesc bradul impreuna cu ei si sa simt acea atmosfera de sarbatoare care doar in acest moment din an exista. Imi doresc de asemenea ca familia si toti prietenii mei sa fie fericiti si sanatosi. Am sa-i mai cer Mosului in scrisoare sa-mi aduca cel mai frumos Revelion alaturi de iubit si grupul de prieteni. As vrea ca anul urmator sa am parte de surprize placute. Acum probabil te intrebi daca nu e vreun obiect pe care mi-ar placea sa-l primesc. Da, e ceva, dar asta nu voi spune acum... E secretul meu si al Mosului!

Tu te-ai apucat de scrisoare deja? Ok, atunci te las sa te gandesti linistit la asta. Dar nu vrei sa-mi spui si mie ce doresti sa-ti aduca Mos Craciun? 

Ultima zi

Cel mai pretios cadou pe care il primim cu totii la nastere este viata. Stiu ca poate ai avut momente dificile in care iti doreai sa dispari, dar si momente frumoase in care ai fost fericit. Toti am trecut prin astea si am mers mai departe. Toate acele momente se aduna si te transforma. Te maturizezi si prinzi o anumita experienta de viata, diferita de a celorlalti. Din acest motiv fiecare e unic. Toti lasam urme in destinele oamenilor cu care intram in contact. Acum depinde de tine ce fel de “urme” vrei sa lasi in viata celor din jur. E posibil ca de multe ori sa nu vrei sa influentezi cu nimic cursul altora, dar se inatampla ceva si totul se schimba datorita tie.

Zilele trecute am primit o intrebare care m-a pus putin pe ganduri: “Ce ai face daca ai afla ca vei muri maine?”. M-a intristat putin ideea... Imi iubesc viata si nu ma simt pregatita inca sa renunt la acest dar minunat. Sunt inca tanara si cred ca ar mai fi multe de vazut si de facut! Mi-am dat insa imediat seama ca nu suntem noi cei care decidem cand renuntam sa mai traim. Atunci m-am uitat putin in trecut sa vad ce urme am lasat pe unde am trecut. M-am gandit la oamenii pe care i-am cunoscut. Sunt o persoana sociabila si imi place sa-mi fac tot timpul noi cunostinte, dar nu cred ca am influentat viata tuturor. Totusi, mi-a facut intotdeauna placere sa ajut cat pot pe cei din jur. Ma bucur ca am reusit mai tot timpul sa fiu de folos. Este si mai placut sa stiu ca au fost cazuri in care am influentat in bine viata altora fara sa fac ceva in mod special. Astfel, daca as afla ca maine voi muri, macar as fi impacata ca nu am facut rau nimanui. Din contra... oamenii si-ar aminti cu placere de mine. Nu regret nimic si asta ma face sa ma simt mai linistita.

Nu cred ca ar fi nimeni fericit atunci cand ar afla ca a doua zi ar urma sa moara... Dar ce as face in acest caz? Cred ca m-as intalni cu toti cei dragi mie: familia, iubitul si prietenii. Nu le-as spune nimic pentru ca as dori sa se comporte cu totii natural. As vrea sa rad cu ei si sa ma simt bine. Cu familia as vrea sa ies la o plimbare placuta pentru toti. Cu iubitul cred ca as avea seara o intalnire romantica (cea mai frumoasa!). Prietenii cred ca s-ar simti bine daca am iesi impreuna sa povestim si sa radem impreuna. As avea grija sa las la fiecare un mic obiect reprezentativ ca amintire. Un mic cadou dat fara o ocazie anume i-ar face pe toti sa zambeasca. Cred ca acesta este cel mai placut mod in care mi-as putea petrece ultima zi din viata. Si... daca stau si ma gandesc bine, acea zi nu ar fi foarte diferita de toate celelalte. Problema e ca nu prea ajunge timpul sa le fac pe toate intr-o singura zi.

Din pacate nu poti afla din timp cand ca fi ziua in care viata va lua sfarsit. Nu poti sti nici macar cu o zi inainte. Nu ai acest drept! Cred ca cel mai bine ar fi sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Ar trebui sa profiti de acest dar minunat! Si mai mult, cred ca ar trebui sa te simti bine ca nu ai facut nimanui rau, cel putin nu intentionat. Si totusi... tu ce ai face daca ai afla ca urmeaza sa mori a doua zi?

Sf Andrei sau Ziua Lupului

Maine (30 noiembrie) vom avea una dintre cele mai importante sarbatori din calendarul ortodox: Sf Andrei. Acesta este numit si “Ocrotitorul Romaniei” deoarece este apostolul care a propovaduit crestinismul in triburile geto-dace. Dar ce legatura are El cu strigoii si moroii? Dar cu blestemele si descantecele? Exista o suprapunere cu o sarbatoare pre-crestina: Santandrei. Acesta era Zeul Lup si se pare ca era foarte respectat pe vremea dacilor. Din acest motiv 30 noiembrie mai este denumita si Ziua Lupului.

Lumea supranaturala poate fi intalnita de Sf Andrei mai mult decat in alte sarbatori din an. Se spune ca trebuie sa ne ferim de personaje si duhuri rele. In noaptea de 29 spre 30 noiembrie strigoii morti (suflete care nu si-au gasit odihna si umbla pe pamant) se bat cu strigoii vii (personae ce pot fi recunoscute a II-a zi dupa zgarieturi). Tot in aceasta seara poate fi intalnit si moroiul (echivalentul vampirului) care vine sa suga sangele animalelor si al oamenilor. Pricoliciul (om nascut din incest, care are coada) este o alta creatura intalnita in noaptea de Santandrei. Acesta este stramb si pipernicit, dar foarte vioi. Se spune ca se da de trei ori peste cap si se transforma in lup sau in caine. Vine sa manance vitele si copiii.

Dar ce te faci atunci cand esti amenintat de atatea creaturi ale intunericului? Solutia este usturoiul! Se spune ca acesta tine la distanta strigii si moroii. Tin minte din copilarie ca bunica ungea tocurile geamurilor si ale usilor cu usturoi. Imi spunea ca in acest mod creaturile necurate nu vor putea intra in casa si ca vom fi in siguranta. Tot ea imi povestea ca in sate oamenii trebuie sa-si protejeze si animalele. In mancarea acestora era pus un fir de busuioc sau o picatura de aghiasma.

In noaptea Sfantului Andrei fetele de maritat incercau  sa-si afle ursitul. Metodele difera de la o regiune la alta. Unele isi puneau busuioc sub perna pentru a visa barbatul cu care se vor marita, in timp ce altele puneau 41 boabe de grau. In alte parti se “face cu ulcica”: fata singura in fata sobei, intoarce un vas pe fundul caruia lasa sa arda 3 carbuni si rosteste o incantatie. In acest mod ea atrage persoana iubita. Un alt obicei, mai interesant este cel al oglinzilor. Fata dezbracata se aseaza intre doua oglinzi cu o lumanare in fiecare mana. Se spune ca ea se va uita in oglinda din fata si va vedea viitorul in cea din spate. Posibil sa fie adevarat, dar sincer nu as incerca… Cand eram mai mica am pus busuioc sub perna, dar nu am visat nimic. Poate de asta nu m-am maritat inca…

Tot in aceasta noapte magica oamenii aveau obiceiul sa faca si altfel de preziceri. Unii batrani observau cerul si puteau prevesti daca anul va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos. O alta cale de a afla cum va fi vremea este cea cu cepele. Se duc in podul casei 12 cepe (cate una petru fiecare luna) si se lasa acolo pana la Craciun. Se spune ca cele care s-au stricat semnifica luni cu vreme urata, iar cele care au incoltit luni favorabile pentru recolta. Se pun la incoltit fire de grau (cate unul pentru fiecare membru al familiei) si cel care va avea cel mai frumos si mai inalt grau va avea un an bun cu bani si sanatate. Se mai spune ca in noaptea de Sf Andrei se dezleaga secrete, se gasesc autorii unor crime sau ai unor furturi.

Sf Andrei este o sarbatoare cu foarte multe traditii. Cred ca stii din articolele mele anterioare ca nu sunt de acord cu sarbatorile imprumutate. Cum poti sa apreciezi Halloween-ul si sa treci cu vederea echivalentul romanesc? Mai ales ca Sf Andrei este ocrotitorul nostru, al romanilor. Poate ca nu este intamplator faptul ca il sarbatorim chiar cu o zi inainte de Ziua Nationala a Romaniei. Tu ce parere ai?

Monstrul din balcon

Alarma telefonului tipa... Ufff.... Ce chef am sa mai dorm putin, dar trebuie sa ma trezesc. Ma dau jos din pat si merg repede in bucatarie sa prepar licoarea magica. Intre timp, trag o privire pe geam si imi dau seama ca va fi din nou canicula. Ador vara si soarele, dar cel mai mult imi plac noptile scurte si calduroase.

In sfarsit! Sunt in balcon pe sezlong si am in fata cafeaua aburinda. O gust si imi aprind o tigara. Super, acum pot inchide ochii sa-mi amintesc ce s-a intamplat cu o seara inainte in acelasi loc. Ma intreb daca a fost ceva real sau doar atipisem in sezlong. Ma relaxam savurand un pahar de vin rosu. La un moment dat, din intuneric mi s-a parut ca apare o pereche de ochi albastri. Da fapt, nu mi se parea... Pe partea cealalta a geamului era un barbat care ma urmarea. M-am speriat si am incremenit. Nu stiu de ce, dar ceva nu ma lasa sa tip. Parca ramasesem fara voce... Am reusit sa-l vad mai bine pe cel care imi invada intimitatea. Era un barbat superb... Parul lui negru stralucea in lumina lunii si avea o vaga tenta de albastrui care se potrivea perfect cu ochii. Vocea lui groasa si melodioasa m-a fermecat atunci cand mi-a spus ca sunt frumoasa. Mi-am revenit din sperietura si m-am ridicat din sezlong pentru a-l vedea mai bine. Ma tot intrebam cum a urcat pana la etajul 6 si cum reuseste sa stea langa geamul meu. I-am intins mana si l-am chemat langa mine. Imi era frica sa nu cada de acolo. Atingerea a fost ciudata... El era atat de rece... A intrat in balcon tinandu-ma de mana. In momentul in care l-am vazut langa mine a disparut brusc orice urma de teama. Simteam ca barbatul inalt si solid de langa mine era aici ca sa ma protejeze. Eu eram foarte intimidata de faptul ca nu se mai satura sa ma masoare. La un moment dat, m-a privit fix in ochi si m-a tras intr-o imbratisare rece. Eu am inchis ochii si am simtit buzele lui peste ale mele. Aveam impresia ca plutesc...

Nu pot spune cat am stat imbratisati. Stiu doar ca in momentul in care am deschis ochii, ma tinea de mana. A vrut sa stie daca am incredere in el. Ciudat... era un strain si totusi mi-as fi lasat viata in mainile lui. Nu am vrut sa recunosc acest lucru, dar fix in momentul in care deschideam gura sa-i raspund, mi-a spus sa fiu sincera pentru ca oricum stia deja raspunsul. Acest barbat reusea oare sa-mi citeasca gandurile? Fara sa mai spun nimic, mi-a raspuns ca da si ca e aici pentru a-mi indeplini un vis. Avea de gand sa zboare cu mine deasupra orasului. Am simtit cum bratele lui puternice ma cuprind si am inceput sa plutim amandoi. Dupa ce am iesit pe geam si am simtit ca sunt in aer, deasupra orasului adormit, un sentiment de fericire m-a cuprins. Era atat de frumos acolo sus! Intotdeauna mi-am dorit sa zbor, dar niciodata nu am crezut ca poate fi atat de frumos. Sau probabil ca senzatia asta atat de placuta se datora imbratisarii...

Dupa ‘plimbare’ am fost adusa in balcon. Mi-a spus ca trebuie sa plece, ca eu trebuie sa ma odihnesc... Avea dreptate, dar as fi vrut sa nu ma dezlipesc de el. L-am intrebat daca il voi revedea. Mi-a raspuns ca atunci cand imi doresc asta trebuie doar sa-i rostesc numele (Armand) si el va veni imediat. Exiasta totusi o conditie: doar noaptea ne puteam intalni. Cand l-am intrebat de ce, mi-a aratat coltii de vampir. Nu-mi venea sa cred ca am avut incredere intr-un monstru! Cand si-a dat seama ce gandesc s-a suparat crezand ca nu-l voi chema niciodata. Altfel nu avea cum sa ma mai vada... Era un monstru, dar totusi atat de tandru...

Waw! Cat e ceasul! Trebuie sa plec la munca! Seful nu m-ar crede daca m-as scuza pe motiv ca azi-noapte am zburat. Sunt indragostita de un vampir, dar trebuie sa-mi traiesc viata de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

Vise si dorinte

Da stiu, nu am mai trecut de ceva vreme pe aici... Nu am mai scris despre gandurile si intamplarile mele... Am avut nevoie de timp pentru mine. Am avut nevoie de distractie si relaxare. Dar uite ca aceasta perioada a trecut si sunt din nou aici. Am revenit pentru ca imi face placere sa scriu. Imi face bine sa exprim toate gandurile mele. Intotdeauna am fost o persoana deschisa, dar uneori imi e mai simplu sa exprim in scris ceea ce gandesc si simt. Acum nu mai am de gand sa dispar prea curand.

Stiu ca si tu ai multe ganduri si ti se intampla lucruri mai placute sau mai putin placute. E ceva normal, toti trecem prin asta. Tu, poate ca simti nevoia sa vorbesti despre ele sau nu. Poate ca ai un alt mod de a exprima ceea ce simti sau gandesti. Stiu ca fiecare reactioneaza diferit atunci cand are probleme sau bucurii. Sunt totusi curioasa ce faci in momentele mai putin placute ale vietii. Unele persoane se lasa prada durerii si plang, in timp de altii se hotarasc sa lupte si sa uite de deceptii. Bine, sunt si oameni care plang chiar daca viata lor nu e atat de neagra. Optimistii, care vad intotdeauna partea plina a paharului, trec mai usor peste probleme. Spun acest lucru deoarece si eu fac parte din aceasta categorie. Tin minte ca in momentele dificile gandeam ca viata e frumoasa asa cum este ea. Chiar daca sufeream, stiam ca asta face parte din joc si ca atunci cand ma astept mai putin voi avea parte de ce-mi doresc. Un lucru e sigur: nu trebuie sa renuntam niciodata sa luptam pentru a ne atinge obiectivele. Acum, ca in viata mea nu mai sunt probleme, ma gandesc ca aveam mare dreptate si zambesc. Daca nu esti la fel de optimist ca mine, iti dau un sfat: incearca si tu aceasta tactica. Poate ca pe moment nu se rezolva problemele cu un gand, dar in acest fel nu ti se vor mai parea atat de grele si vei gasi mult mai usor solutii.

Stiu ca ai multe dorinte pentru care lupti. Toti avem le avem pentru ca altfel am deveni inexistenti. Speri ca intr-o zi aceste vise vor deveni realitate. Problema noastra este ca de cele mai multe ori uitam scopul initial pe parcursul drumului. Din acest motiv se intampla sa nu obtinem intotdeauna ceea ce dorim. Prietenii imi spun ca sunt o visatoare si au dreptate. Imi place sa-mi propun ceva si sa cred ca voi obtine. De cele mai multe ori se si intampla, dar asta nu inseamna ca nu lupt pentru acel vis. Nu e niciodata de ajuns sa-ti doresti si sa te rogi pentru visul tau! Trebuie sa muncesti si sa lupti pentru el. Chiar daca uneori este nevoie sa treci prin greutati pentru a-ti atinge scopul, merita! Vei aprecia mult mai mult rezultatul.

Chiar daca in acest moment trec printr-o perioada in care mai toate merg bine, am multe vise. Cum spuneam si mai devreme: nu as exista daca nu le-as avea. Stiu ca acestea se vor indeplini si vor aparea altele. Ma bucur de fiecare moment din aceasta lupta continua si de toate realizarile mele. Cred ca asta e cel mai important. Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa din viata. Este prea scurta ca s-o irosim aiurea. Dar tu? Tu ce vise ai? Ce faci in fiecare zi pentru a fi tot mai aproape de ceea ce-ti doresti?

Scrisoare…

Buna! Ce faci... Iubitu’? Astazi iti simt lipsa mai mult ca oricand... Nu stiu de ce, dar parca si aerul pe care il respir imi aminteste de clipele petrecute impreuna. Pacat insa ca timpul nostru a expirat si nu poti sa te mai intorci aici, acasa la noi...

Stii, in urma cu ceva timp imi doream sa iubesc, sa traiesc o poveste de dragoste interesanta. Visul a devenit realitate atunci cand l-am cunoscut pe vecinul de la etajul 7. El era barbatul care m-a facut sa traiesc altceva. Pacat insa ca noi doi eram atunci ca si acum: atat de aproape si totusi atat de departe... Ne despartea doar un etaj dar a trebuit sa ne cunoastem cu ajutorul internetului. Povestea noastra devenea si mai interesanta atunci cand o spuneai tu prietenilor, dar niciodata nu putem fi cu adevarat fericiti impreuna.

Stii, ma tot gandesc si nu pot sa-mi dau seama de ce am simtit ca tu, scumpul meu... vecin, imi esti sortit. Poate ca sentimentele mele ma faceau sa cred asta. Din pacate inca simt ca vom fi din nou impreuna si gandul asta ma sperie. Acum, ca nu mai esti langa mine, ar trebui doar sa invat sa uit... De ce nu reusesc oare sa ma arunc in bratele altuia? Acum trebuie sa ne gasim separat fericirea.

Da, am petrecut momente minunate impreuna, dar au fost si clipe in care sufeream mult prea mult. Abia acum, dupa trei ani imi dau seama ca niciodata nu am putut sa ne bucuram pe deplin unul de celalalt. Mereu a intervenit o pauza sau o cearta intre noi. Mai grav e ca atunci cand eram impreuna traiam cu gandul ca ne vom desparti din nou. Ne iubeam si ne doream sa fim impreuna dar nu reuseam... Faceam amandoi eforturi sa mergem pe acelasi drum, dar nu reuseam niciodata. Doar tentative esuate de fiecare data. Intotdeauna aceeasi problema: nu puteam trai nici impreuna, dar nici separat.

Abia dupa ce au trecut trei ani de firmituri de fericire am realizat ca nu suntem compatibili. Nu putem sa ne continuam drumul impreuna. Am impresia ca tu ai stiut asta mai devreme, dar nu ai avut curajul sa pui capat acestei iubiri chinuite. Tarziu am inteles ca ma lasi pe mine sa pun punct. Cred ca iti era frica sa recunosti ca a venit momentul in care nu mai avem cum sa luptam pentru iubirea noastra. Nu mai aveam de ce pentru ca nu am fi ajuns nicaieri. Nu putem trai o viata fugarindu-ne precum soarecele si pisica. Astfel, momentul despartirii nu mai putea fi amanat. Inchei acest capitol din viata mea, dar inainte de a-mi lua ‘La revedere!’ vreau sa te mai rog ceva. Este ultimul lucru pe care ti-l cer: ai grija de tine si fa tot posibilul sa fii fericit!

Sarbatoare si magie la romani

Avem o tara care ne ofera atat locuri frumoase cat si traditii pline de magie. Ne putem mandri cu acestea, doar ca nu suntem in stare s-o facem. Ne place mai mult sa imprumutam de la altii. Aici, fiecare serbare are legenda si obiceiurile ei. Stiu ca in perioada comunismului am pierdut multe traditii, dar cred ca a venit momentul sa le regasim.

Astazi voi vorbi despre Sfantul Ilie sau Santilie (dupa calendarul popular) - una dintre cele mai mari sarbatori a lunii iulie. Aceasta zi era dedicata initial unui zeu solar peste care s-a suprapus apoi sarbatoarea crestina. Tin minte ca imi povestea bunica in copilarie ca Sfantul Ilie se plimba intr-o trasura de foc, cai inaripati si biciul de foc. El este stapanul ploilor si atunci cand isi foloseste biciul pentru a trasni dracii (care se ascund peste tot pe pamant), noi putem vedea lumina sub forma de fulger.

Cel mai interesant lucru este ca Sfantul Ilie nu vine niciodata singur. El are in subordine alte divinitati si dupa ce il sarbatorim pe data de 20 iulie, urmeaza si Ilie Palie (21 iulie), Foca (22 iulie) si Pantelimon (27 iulie). Surorile, fratii si slujitorii care il insotesc pe Santilie produc arsita si incendii in luna iulie care nu intamplator este denumita Luna lui Cuptor. Surorile sunt Parliile, Panteliile si Paliile. Aceste divinitati parlesc vegetatia in cazul in care nu sunt respectate. Cred ca denumirile sunt destul de reprezentative. Sfantul Ilie are ca frati pe Ilie Palie si  Pantelimon. Acesta din urma este o alta divinitate care poate adduce nenorociri. Se spune despre el ca aduce grindina si furtuni violente care strica recolta. Ilie Palie este totodata si vizitiu la trasura de foc a lui Santilie. Se spune ca el este cel care face focul pe care Foca (alt vizitiu) il raspandeste. Ziua de 22 iulie este o sarbatoare atat de mare si importanta incat o tin si musulmanii.

Bineinteles ca sunt si obiceiuri care s-au transmis din generatie in generatie legate de aceste sarbatori importante. In primul rand nu se lucreaza. Acest lucru nu doar pentru asa se respecta toare sarbatorile la noi ci si pentru ca lumea se teme de pagubele pe care le-ar putea avea in caz contrar. Se mai spune si ca daca in ziua de 20 iulie tuna, atunci vor fi merele viermanoase si alunele seci. De asemenea, daca ploua in aceasta zi, atunci va ploua 20 de zile.

Traditiile noastre spun ca nu este voie sa consume mere pana pe data de 20 iulie. Merele sunt fructele Sfantului Ilie si cu aceasta ocazie ele sunt duse la biserica pentru a fi sfintite. Pe langa faptul ca acum este prima data in an cand se poate manca roada noua, femeile dau de pomana pentru sufletele copiilor morti. Sanilie este considerat patronul apicultorilor si in aceasta zi apicultorii recolteaza miere, operatiune numita si “retezatul stupilor”. Aceasta operatiune trebuie facuta numai de catre barbati. Dupa recoltare, se gusta mierea noua si se cinsteste cu tuica indulcita cu aceasta. Trebuie avuta si mare atentie deoarece mierea furata in astfel de zile mari are putere mai mare pentru farmece si vrajitorii.

In vechime, in ziua de Sfantul Ilie le era permis ciobanilor sa coboare in sate pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Acestia isi duceau dragutele la Hora de Santilie. Si le daruiau cate o furca de tors in semn de afectiune. Se mai obisnuia sa se organizeze targuri, iarmaroace si balciuri. Aceste obiceiuri s-au pastrat pana in zilele noastre.

In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac (in special busuioc) si plante pentru farmece si vraji. Acestea erau puse la uscat in podurile caselor. Busuiocul era dus de femei la biserica pentru a fi sfintit. Intoarse acasa, il ardeau si ii foloseau cenusa in scopuri terapeutice.

Toate aceste credinte despre divintatile autohtone si obiceiurile pentru a le serba sunt interesante. Imi place sa cred toate aceste povesti. Sunt frumoase si sunt traditionale. Cred ca ar trebui sa invatam sa le redescoperim treptat Tu ce parere ai despre toata magia pe care o avem in traditii?

5 MINUTE….

Sursa foto

Ce poti face in 5 minute? Nu este mult timp, dar iti permite destule: sa fumezi o tigara, sa bei un pahar cu apa, sa citesti un articol dintr-un ziar, sa scoti bani de pe card (in cazul in care acestia exista), sa inchizi ochii sa te relaxezi, sa faci cateva exercitii fizice, sa asculti o melodie (sau sa vezi un videoclip), sa trimiti un e-mail… Bineinteles ca lista poate continua. Ideea este ca nu ar trebui sa irosesti niciodata timpul.

Agitatia in care traiesti te face sa pui foarte mare accent pe fiecare minut. Acestea sunt foarte pretioase si zicala “Timpul costa bani” este din ce in ce mai adevarata. Asta pentru ca de multe ori esti nevoit sa platesti anumite produse sau servicii din lipsa timpului si probabil il vinzi la job in schimbul unei sume mai mici sau mai mari.

Cu toate ca timpul tau este atat de pretios, sunt sigura ca de multe ori iti doresti sa treaca mai repede. Sunt destule cazuri in care astepti ceva si doresti sa se intample mai repede: esti la job si vrei sa ajungi acasa, ai ramas fara bani si vrei sa primesti salariul, vrei sa vina concediul mai repede sa te poti odihni, esti nerabdator sa te vezi cu o persoana draga… Acestea sunt doar cateva exemple. Ideea este ca ar trebui sa inveti sa traiesti clipa si sa nu te mai gandesti la viitor. Pentru a putea fi fericit este bine sa constientizezi ca trecutul e trecut si mai dureaza pana la viitor. PREZENTUL e cel mai important. Mereu fugi spre mai mult. Nu spun ca ar fi rau, dar ar trebui sa inveti sa te bucuri si de victoriile deja dobandite.

Eu fac lucrurile putin diferit… Merg pe principiul ca daca sunt nerabdatoare sa se intample ceva, trece viata pe langa mine si eu nu fac altceva decat sa astept. Chiar daca imi doresc ceva ce nu s-a intamplat inca incerc sa profit si de moment. Vreau sa fiu ocupata si sa profit de altceva pana se intampla ce-mi doresc (asta in cazul in care nu depinde de mine acel moment). Recunosc ca am si un job destul de solicitant si nu am timp sa-mi dau seama cand trec zilnic cele 9 ore (si asta e foarte bine pentru mine).

De cele mai multe ori as vrea sa pot opri timpul in loc. Daca as avea posibilitatea sa am zilnic cate 5 minute in plus, cred ca as iesi in fiecare seara la o scurta plimbare. Vei spune ca nu e destul timp, dar eu cred ca e suficient pentru o gura de aer proaspat si un somn mai linistit dupa... Tu ce ai face daca ai avea 5 minute in plus in fiecare zi?

Batranii din ziua de azi

Imi place sa tot repet ca traim o viata nebuna intr-o lume nebuna. Nu stiu ce parere ai, dar eu pe zi ce trece sunt din ce in ce mai convinsa ca asa este. De data asta iti voi povesti de ce cred ca nu se mai aplica in toate cazurile zicala “Cine nu are un batran sa-si cumpere”. Trebuie sa ai mare grija ce “batran cumperi”… Un om mai in varsta ar trebui sa te ajute si sa te invete din propria experienta, dar nu toti au ce sa te invete. Am mai citit si alte articole pe bloguri despre cum se comporta cei cu varsta inaintata si observ ca ce mi s-a intamplat nu e un caz izolat.

In urma cu o saptamana m-am hotarat sa merg in parc. Nimic nu ma relaxeaza mai tare dupa o zi incarcata la job. Ajung, ma plimb putin si intr-un final gasesc o banca libera unde sa ma pot aseza. In sfarsit reusesc sa-mi gasesc si eu linistea! Fericirea mea insa nu dureaza mult… Vine o doamna care isi plimba in carucior copilul si ma intreaba daca se poate aseza langa mine. Incuviintez, dar surpriza: doamna nu s-a asezat langa mine. M-am trezit cu doi domni de varsta a III-a asezati unul in stanga, iar altul in dreapta mea. Mi-am indreptat privirea catre doamna care era inca langa banca, ea s-a uitat la mine mirata si a plecat. Celor doi nu prea le pasa ce se intampla in jurul lor. Au inceput sa discute unul cu altul fara sa para macar deranjati de prezenta mea. Eu stiu ca se spune: “Lucrurile ar fi mult mai bune daca oamenii batrani ar fi pretuiti tot atat de mult ca si mobila veche”. Dar sa fie valabil si in acest caz? Poti pretui o persoana care iti invadeaza intimitatea fara nici un fel de preaviz? Vazand ca nu au nici o problema cu prezenta mea intre ei, am ramas si eu pe banca, curioasa sa vad ce se intampla. Dupa cateva minute in care am aflat ce mai fac cunostintele lor, n-am mai putut rezista si am plecat. Cei doi erau certati destul de rau cu apa si sapunul si mirosul m-a facut sa nu mai rezist intre ei. Am plecat spunandu-mi ca mai sigur in acest caz e valabila expresia: “Primul semn de senilitate este sa crezi ca le stii pe toate.” Asta pentru ca ei ca au dreptul sa stea oriunde isi doresc pentru ca e parcul lor. Stiau ca nu e nimeni mai indreptatit ca ei sa se aseze pe o banca, chiar daca e vorba de o mama cu un copil. Si sa nu omitem faptul ca ei stiu cum se face igiena zilnica.

De mica am fost invatatasa-i respect pe cei cu o varsta inaintata. Am fost invatata ca zicala “Tinerii, inaintea batranilor, sa aiba urechi, nu gura” se aplica in toate cazurile. Asta deoarece ei te pot invata din experienta lor bogata. Observ insa ca in ziua de azi nu toti batranii pot fi ascultati. De multe ori pot observa tineri care pot da lectii foarte bune unora trecuti prin viata. Ieri am iesit din nou in parc. Ma asez pe o banca si imi astept linistita iubitul. Imi aprind linistita tigara si dupa cateva minute apar doi tineri de vreo 20 de ani. Se indreapta spre mine si ma intreaba politicos daca se pot aseza langa mine. Fara sa vreau am facut o cmparatie cu intamplarea de saptamana trecuta. Apoi imi amintesc tot ce spun cei in varsta despre noi… Ca “tinerii din ziua de azi” nu mai stiu ce e respectul si ca nu stiu sa se imbrace si lista poate continua. In acel moment am ajuns la concluzia ca zicala “Cand nu mai ai dreptul sa te numeri printre cei tineri, acestia ti se par dintr-o data foarte necugetati” este adevarata in multe cazuri. Facand o comparatie intre cele doua intamplari, mi-am dat seama ca ar fi multi tineri care pot da lectii “bunicilor”.

Stiu ca nu toti cei in varsta sunt la fel, asa cum nu toti tinerii au acelasi comportament. Dumnezeu ne-a lasat diferiti, de aceea se spune: “Pentru cel ignorant, batranetea este ca o iarna; pentru cel intelept ea este vremea secerisului.” Asta pentru ca nu toti stiu cum sa-si traiasca viata. Daca nu ai avut destule experiente interesante nici nu ai cum sa-i inveti pe ceilalti ceva. Aceasta zicala este valabila si pentru ca te simti bine atunci cand vezi ca esti util celor din jur dand sfaturi. Mama are o vorba: “Vai de parintii care nu asculta de copii”. Ea considera ca are o anumita experienta de viata si e datoare sa ma invete, dar pe de alta parte cei tineri traiesc in alte vremuri si vad viata in alt mod. De aceea ne spunem fiecare parerea si tragem impreuna concluziile. In acest caz este valabila expresia “Cel mai greu lucru cu imbatranirea este ca trebuie sa asculti de copii tai”. Tu ce parere ai despre batranii din ziua de azi?

Arta Feng Shui

Stiu ca vrei o viata mai buna. Ai dorinte, pentru ca daca nu ai avea, nu ai exista. Problema e ca uneori te chinui si muncesti mult pentru ceea ce-ti doresti, dar omiti un lucru: trebuie in primul rand sa te simti bine ca sa iti mearga bine. Traditia chineza iti aduce o stiinta care sa te ajute in acest caz. Este vorba despre Feng Shui care se traduce literal prin Vant si Apa.

Aceasta traditie a influentat in bine viata chinezilor de-a lumgul anilor. Ea se bazeaza pe reguli de bun simt, nu este vorba nici de o religie, nici de o superstitie si nu este nici o ramura a decoratiunilor interioare (asa cum multa lume crede). Feng Shui este o stiinta practica de sine statatoare. Este responsabilitatea ta in imbunatatirea propriei vieti. Trebuie sa actionezi pentru a aduce o schimbare pozitiva.

Stiinta Feng Shui studiaza energia vitala din mediul inconjurator (Chi sau Qi cum o numesc chinezii). Cursul natural al energiei trebuie echilibrat in spatiile unde traiesti si muncesti pentru a influenta in bine cursul vietii tale. Feng Shui te invata sa traiesti in armonie cu natura. Astfel, te simti bine si ai o viata cu satisfactii pe toate planurile.

Pentru a te bucura de efectele benefice, mai intai trebuie sa cureti locul de energiile negative. In acest mod faci loc altora proaspete. Dupa ce ai trecut acest pas, trebuie sa amplasezi remedii Feng Shui aducatoare de energii pozitive. Acest lucru se face in functie de ceea ce-ti doresti si de zona in care le pozitionezi.

Este foarte important ca acolo unde locuiesti si acolo unde muncesti sa fie armonie pentru ca tu sa te simti bine. Astfel, Feng Shui ne da cateva sfaturi. E bine sa ai plante, dar trebuie sa ai grija pentru ca nu toate sunt benefice. Stiu ca iti place sa ai obiecte ornamentale in casa, dar si aici trebuie atentie sporita. Fiecare tablou sau statueta aduce anumite energii si sunt sigura ca le vrei doar pe cele positive. Pozitionarea obiectelor de mobilier este de asemenea importanta pentru circulatia energiilor. Cea mai importanta regula (cred eu) este ordinea si curatenia atat acasa cat si la birou. Acolo unde muncesti este bine sa aduci cateva elemente Feng Shui care sa stimuleze succesul financiar si cel profesional.

Eu consider ca toate aceste reguli si remedii ma ajuta sa ma simt mai bine. Este normal sa am o viata mai buna atunci cand ma simt in largul meu. De aceea iti recomand si tie un magazin Feng Shui on-line de unde poti achizitiona remediile de care ai nevoie: Feng.Shui.ro

1 Mai cu soare...

Hristos a inviat! Sper ca vacanta pe care ai avut-o cu ocazia Sfintelor Srbatori de Paste a fost exact cum ti-ai dorit si ca Iepurasul a venit la tine foarte incarcat (chiar daca este perioada de criza). La mine totul a decurs asa cum mi-am dorit (odihna si relaxare), iar Iepurasul a incercat sa-mi ghiceasca toate dorintele.

Anul acesta vacanta avuta cu ocazia Invierii Domnului s-a incheiat cu Sarbatoarea Muncii. Recunosc ca nu toti am avut vacanta o saptamana... Ar fi frumos sa avem in fiecare an asemenea pauze de relaxare, dar in acest caz banii de unde ar mai veni? Cel mai important e ca incerc de fiecare data sa ies in natura cu ocazia zilei de 1 Mai. Cand eram in facultate stiu ca ieseam sa ma bronzez. Anul acesta insa, Soarele a fost putin mai zgarcit si nu ne-a oferit aceasta posibilitate.

Mi-a facut placere sa ies si in acest an la gratar cu grupul de prieteni. Recunosc ca sunt o persoana careia nu prea ii place sa stea mult prin casa. Fiind deja ajunsa in Iasi, cea mai simpla posibilitate a fost Ciricul pe care l-am gasit foarte aglomerat. Era si normal... mai toata lumea doreste mici si bere cu ocazia zilei de 1 Mai. Chiar daca nu-mi place foarte mult aglomeratia cand e vorba de picnic, a fost o zi foarte reusita. Asta datorita grupului de prieteni cu care m-am simtit foarte bine. Micii si berea au fost super si am reusit sa adun chiar si cateva poze pentru tine.

Acum am bateriile incarcate si sunt gata de munca. Oare imi vor ajunge pana la concediul pe care il voi avea in august? Sper ca si tu te simti la fel ca mine : mai vesel, mai relaxat, si mai pregatit de munca ca oricand. Cum ai petrecut sarbatorile?

Tablete de slabit

Iata ca se apropie cu pasi grabiti una dintre cele mai frumoase sarbatori: Pastele. Imi place foarte mult Noaptea de Inviere cand merg la biserica sa iau Lumina si incerc sa ajung acasa cu lumanarea aprinsa. Dar ce ne facem oare cu mancarurile traditionale atat de gustoase pe de o parte si atat de neprietenoase cu silueta pe de alta parte. Oricat de mult ne dorim sa nu facem excese, tot iesim din aceasta perioada cu un kilogram sau doua in plus.
Cred ca stii si tu la fel de bine ca mine ca una dintre conditiile principale pentru o silueta de vis este evitarea exceselor alimentare. Dar ce te faci atunci cand acest lucru nu este de ajuns? Da, asa e! Exercitiile fizice sunt inamicul numarul 1 al caloriilor. Astfel ai foarte mai sanse sa ajungi mai sanatos si mai frumos. De cele mai multe ori insa nu avem timpul necesar pentru a ajunge la sala, dar miscarea nu ar trebui sa lipseasca din rutina noastra zilnica.
In ultimul timp vad tot mai multe recomandari la suplimentele nutritive. Recunosc ca am incercat si eu si de obicei dau rezultate bune. Exista si astfel de tablete pentru slabit. Ca sa ajungi la silueta mult visata cred ca mai intai ar trebui sa elimini toxinele din organism. Abia apoi te poti gandi ca o dieta va da rezultate. Am cautat pe internet tablete de slabit care sa te ajute pe cale naturala si sanatatoasa sa elimini toxinele si apoi sa iti taie usor din pofta nesanatoasa de mancare. Iata ca am gasit si o metoda interesanta pentru a ajunge acolo.
In incheiere tin sa specific ca pe site-ul recomandat mai sus poti gasi mai mult decat niste tablete de slabit. Poti cauta pe blogul lor sfaturi care sa te ajute in viata de zi cu zi. Si pentru ca stiu ca si tu ai foarte putin timp pentru a avea grija de silueta ta, ai si "10 exercitii pentru oamenii ocupati"

Postul Pastelui

Sunt de parere ca fiecare dintre noi are modul lui de a crede in Dumnezeu (sau in altceva dupa caz). Suntem intr-o tara libera si avem dreptul sa facem ce vrem. Din acest motiv nu voi scrie acest articol pentru a-ti spune cum se tine Postul Pastelui. Nu am dreptul sa fac asa ceva.
Se intampla insa lucruri pe care eu nu le inteleg si sper ca poate ma ajuti tu… De obicei nu ma uit la televizor, dar aseara mi-am facut curaj si l-am deschis. Primul canal gasit avea o emisiune cu mondenitati. Un reportaj cu un subiect foarte interesant: “Cum tin vedetele autohtone Postul Pastelui”. Ma gandesc ca daca e vorba de ceva spiritual nu e cazul sa faci public, dar totusi nu e problema mea. In aceasta dimineata de curiozitate am facut si eu o cautare pe celebrul Google dupa “Postul Pastelui”. Ce crezi ca am gasit? Alte vedete care postesc...
Eu stiu ca la noi in tara sunt multi oameni interesati in permanenta de tot ce fac personalitatile, dar oare e cazul ca acestea sa nu mai aiba pic de intimidate? Sau poate ca tocmai ele vor sa vorbeasca pentru publicitate… Ce post mai e ala daca spui in gura mare de el? Oricum nici nu e inteles foarte bine de multe personae… Unde e perioada aia in care incercam sa fim mai buni cu cei din jur si sa ajutam? Unde e perioada in care ai grija de tine mai mult sufleteste? Ma intreb daca doar inlaturarea carnii din mesele de zi cu zi si renuntarea la distractii si sex inseamna ca postesti…
Tin minte ca in copilarie bunica imi spunea ca nimeni nu trebuie sa stie cand postesti. Acest lucru se face doar pentru sufletul tau. O fi asta vreo conceptie invechita si acum e altfel… Tu ce crezi?

Grafica si Design

Cat de importanta este identitatea vizuala a unei firme? La aceasta intrebare cred ca parerile sunt impartite. La noi in tara multi intreprinzatori nu pun accent pe aest lucru.

Hai sa gandim problema altfel. Daca eu ca persoana cunosc astazi pe cineva si la prima vedere fac o impresie proasta, acea persoana nu va dori sa lege o prietenie cu mine. Asa putem gandi si din punctul de vedere al firmelor. Aici problema e si mai mare, deoarece cumparatorii reactioneaza de cele mai multe ori la prima impresie pe care si-o fac zis-a-vis de un produs (serviciu). Grafica si designul sunt foarte importante. De ce sa risti vanzarile si relatiile cu partenerii din aceasta cauza?

De cele mai multe ori este indicata parerea unui specialist in domeniu. Navigand pe net zilele astea am gasit un site cu oferte de grafica si design. Este interesant si (atat cat ma pricep eu) este bine realizat. Au chiar si o oferta tentanta. In cazul in care nu-ti mai place vechiul logo al companiei (oferta este valabila doar pentru cei care a deja asa ceva) iti fac o propunere gratuit. Daca este ok pentru tine si doresti, poti sa-l utilizezi fara sa platesti nici un banut.

Te invit sa vizitezi site-ul si sa-mi spui parerea ta despre el.

 

Sa facem cunostinta!

Miauuu !!!! Ma numesc Alma si sunt foarte incantata sa va cunosc! De fapt nu sunt prea sigura ca acesta este numele meu... Fiecare ma striga cum are chef (Piticut, Negricioasa, Modemoiselle, Puiuta)... Sunt deja o fetita mare... Am implinit 10 luni si invat sa comunic cu oamenii din jurul meu. As vrea si eu sa am prieteni ca si mine, dar nu cunosc alte pisici.

Mamica mi-a povestit ca are un blog si ca scrie saptamanal acolo. Mie mi s-a parut interesanta ideea si cum imi place sa fiu in centrul atentiei, am rugat-o sa ma lase pe mine sa scriu acest articol. Nu a vrut si mi-a spus sa-mi fac propriul blog, dar stiti eu de obicei sunt foarte ocupata si nu am timp sa scriu... Cu ce sunt ocupata? Pai tu crezi ca viata intr-un apartament atat de mare e simpla? Trebuie sa ma joc cu toata lumea, sa-mi ascund jucariile pe sub covoare, sa fur toate obiectele mici si colorate din casa, sa urmaresc pe geam ce se intampla afara... Eh... foarte multa treaba! Oricum de cele mai multe ori fac tot ce vreau eu, asa ca am convins-o pe mami sa ma lase sa-mi fac de cap pe blogul ei.

Sa incepem cu inceputul... Cum am ajuns aici... Pai eram un bebelus orfan de vreo 2 saptamani si mamica m-a gasit. Ea spune ca s-a indragostit de mine din prima clipa. Adevarul e ca eram un ghem de puf negru cu ochi albastri. Ma tinea intr-o palma cat eram de micuta. M-a dus la o doamna care m-a dat cu o solutie de au disparut toate chestiile alea mici, negre ce ma mancau si nu ma lasau sa dorm. Apoi m-a dus acasa si mi-a dat sa pap. Sincer, eram tare infometata si imi era frica sa nu-mi fure cineva tot ce era bun in farfuriuta mea. Dupa am adormit...

Incet, incet mi-am dat seama ca aici, la mamica asta care ma tot alinta nu imi fura nimeni papica si pot sta linistita ca nu e nici un catel care sa-mi faca rau. Da, e mult mai bine sa ai pe cineva care sa te ingrijeasca. Toata lumea ii spunea mamei ca-s urata, dar ea imi ia intotdeauna apararea. Pentru asta eu incerc tot timpul cand e suparata s-o fac sa rada. Stiu ca ii face bine. Si daca nu reusesc si vad ca plange, merg langa ea si ii pap toate lacrimile ca sa termine mai repede. Da, o iubesc mult si o ascult, chiar daca imi place sa mai fac si pozne. Cu timpul am invatat si sa raspund, dar pe limba mea si nu intotdeuna reuseste sa ma inteleaga... Pacat, cred ca am avea tare multe de discutat daca ar intelege. Ea imi spune multe, eu ii spun doar strictul necesar. 

Sunt foarte incantata ca am reusit sa scriu aici, sa ma cunosti! Daca ti-a placut articolul meu, te rog frumos sa-mi lasi raspuns. Mamica e o tipa de treaba si imi va transmite toate mesajele. Si sunt sigura ca nu va fi deloc geloasa in cazul in care voi fi mai apreciata decat ea! Ma iubeste mult si e mandra de mine ! Voi face tot posibilul sa mai revin cu articole despre activitatile mele. Acum trebuie sa fug pentru ca am vazut un clestisor de par roz. Trebuie sa-l fur si sa-l ascund pana nu il ia mama. La revedere!

Handmade

Spuneam saptamana trecuta ca traim intr-o era a calculatoarelor, unde totul este computerizat. Sunt de acord cu toata aceasta tehnologie, dar parca din cand in cand imi place sa ma detasez de tot. Astazi, cand toate se fac pe banda rulanta (de la painea de zi cu zi la bijuterii) parca ne dorim sa avem cate ceva deosebit.
Imi face placere sa merg la targuri unde sa vad mestesugari care scot din mainile lor adevarate opere de arta. Le admir foarte mult munca pentru ca nu este chiar una foarte usoara. Dar stii cum e... Atunci cand faci ceva cu suflet, o faci cu placere. Dar placerea devine si mai mare atunci cand vezi ca munca iti este apreciata.
Pe mine personal ma relaxeaza sa pun din cand in cand mana pe ac si ata si sa creez ceva nou. Cateodata imi iese fix ce visam, alteori nu. Dar sincer cel mai frumos e momentul in care lucrez la ideea mea. De cele mai multe ori incerc sa-mi fac accesorii. Bratarele, posete, cercei nu conteaza am cate o idee si trebuie sa incerc. Lipsa experientei si a timpului ma impiedica din pacate de cele mai multe ori sa ajung la rezultatul dorit.
In ideea ca macar una dintre aceste probleme va fi eleminata, am incercat sa gasesc pe internet site-uri de unde sa pot invata anumite trucuri despre lucrul facut de mana. Iata ca am gasit un site interesant: http://ilovehandmade.ro. Aici vad ca socializeaza oameni care lucreaza in acest domeniu, sunt ajutati sa fie cunoscuti si sa poata distribui din lucrurile frumoase pe care le creeaza. Mai mult! Sunt si articole de unde poti invata sa-ti confectionezi propriile accesorii. Tot ce este lucrat manual in viziunea mea are un plus de valoare.
Astfel te invit si pe tine sa intri macar de curiozitate, sa vezi cat de frumoase pot fi creatiile oamenilor. De cele mai multe ori, aceste produse sunt si mult mai calitative decat cele facute pe banda rulanta care seamana intre ele.

Fain

Traim in era calculatoarelor, a internetului, a messengerului si a retelelor de socializare. Sunt pareri pro si contra acestora, dar eu consider ca ne pot infrumuseta viata in conditiile in care sunt utilizate cu limite.
Imi place sa ma relaxez in fata calculatorului. Imi plac si atat de controversatele retele de socializare. Cum altfel aveam sa gasesc colegi de liceu si generala cu care nu am mai vorbit de ani de zile? Interesant e sa-mi fac si prieteni noi care poate se afla la mii de kilometri distanta si de la care as putea invata cum traiesc alti oameni.
De curand am gasit ceva nou si FAIN tare. Intr-o zi cautam posibilitati de a-mi promova blogul. Da, gratis ca nu-mi permit sa platesc reclama pentru asta. Am gasit ceva mult mai interesant si mai complex decat o simpla promovare. O comunitate intreaga de bloggeri care socializeaza, se citesc unii pe altii, se voteaza si se comenteaza. Interesant e ca poti citi foarte multe bloguri si totul e structurat pe teme. Articolele publicate sunt doar cele care au strans destule voturi, deci cele mai interesante.
Sa-ti explic cum functioneaza. Totul merge pe baza de punctaj. Da!!! Primesti ceva in schimb pentru toate astea. Intri pe FAIN, te inscrii si incepi. La inceput poti doar sa votezi articolele altor bloggeri care iti plac. Pentru aceste voturi primesti «PUNCTE KARMA». Atunci cand ai reusit sa strangi destule vei avea posibilitatea sa-ti spui si parerea despre articolele citite. Puncte noi se aduna din comentarii si din voturi. Dar asta nu e tot. Dupa ce ai reusit sa aduni si mai multe puncte cei putea sa introduci articole de pe blogul tau. Asta daca ai unul. Daca nu, nu e nici o problema, poti fi activ in continuare doar cu voturi si comentarii.
In cazul in care introduci si tu articole, acestea urmeaza sa fie votate si comentate (sau nu) de ceilalti membri. Atentie mare insa! Aici poti sa si pierzi Karma in cazul in care articolul tau nu strange destule voturi pentru a fi publicat. Oricum, cred ca iti imaginezi ca blogul tau va strange si vizitatori cu aceasta ocazie. Si daca inca nu te-am convins sa fugi sa-ti faci cont, mai e o surpriza. La fiecare 100 Karma adunati ai 1 euro. Si mai ai si articole interesante de citit... Si iti faci si prieteni noi... Si iti promovezi si blogul... Si.... ce mai astepti ? Fugi si vezi care e treaba pe acolo! Sunt convinsa ca vei fi incantat. Abia astept sa aflu parerea ta despre aceasta comunitate on-line!

Vine, vine primavara!!!

Niciodata nu mi-a placut iarna! Nu-mi place deloc frigul. Atunci cand e canicula rezist, nu e nici o problema, dar cand e prea frig niciodata nu ma simt bine. O solutie ar fi sa ma mut undeva unde sa fie intotdeauna cald… Dar nu acum! Dupa ce am rabdat toata iarna, cred ca mai pot cateva zile pana cand vine primavara mult asteptata (macar calendaristic daca afara ninge in continuare)!
Incepe un anotimp foarte frumos. Toata natura prinde viata si parca imi transmite si mie aceasta stare. Dupa ce am stat toata iarna mai mult in casa acum simt ca daca aerul e mai caldut afara pot sa ies sa fac plimbari interminabile. Mi se umple sufletul de fericire cand vad soarele dezmierdand copacii care inmuguresc si florile din parcuri.
Un alt motiv de bucurie sunt si traditiile noastre de inceput de primavara. Vin zilele babelor cand oamenii isi aleg cate o zi de la inceputul lunii martie. Se spune ca asa cum va fi vremea in acea zi, asa ii va merge omului tot anul. Sper ca citind acest blog sa va amintiti si voi sa va alegeti o zi intre 1 si 9 martie.
Un obicei si mai frumos si mai cunoscut este cel al Martisorului, cand se daruiesc mici obiecte simbolice legate cu un snur. De asemenea, se daruiesc ghiocei si viorele acestea fiind florile care vestesc primavara. Pacat ca se pune foarte mare accent pe comercializare si se uita de adevarata semnificatie. De fapt traditional este doar acel snur alb cu rosu care semnifica unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-sterilitate.
La numai o saptamana de la Martisor vine Ziua Mamei. Chiar daca aproape noi toti ne gandim la mama si o respectam in fiecare zi din an, cu aceasta ocazie avem ocazia sa-i spunem cat ne bucuram ca este langa noi.
Pentru barbati cred ca cel mai frumos obicei este pe data de 9 martie cand se sarbatoresc cei 40 de mucenici. Femeile coc acei colacei sub forma cifrei 8 si ii ung cu miere si nuca. Traditia e sa bei 40 de pahare de vin (ma intreb totusi cati reziata la atata bautura).
Se pare ca intr-adevar avem destule motive sa zambim si sa ne bucuram de primele zile ale lunii martie. Sa speram ca nu vor fi toate foarte friguroase si ca ninsorile se mai opresc. O primavara cat mai frumoasa tuturor!

Ceva interesant

Cu vreo trei luni in urma mi-am facut si eu blog. Chiar imi face placere sa scriu despre ce simt si ce e in jurul meu. Dar daca pentru unele articole scrise as primi si o suma de bani? Traim vremuri grele si cred ca oricine s-ar bucura. Iata ca am gasit si o solutie buna: http://banipepost.com/

Jocuri pentru copii

Astazi am hotarat sa ma intorc putin in timp si sa-mi amintesc de copilarie. Nu ma simt batrana inca, dar imi dau seama ca anii au trecut si vremurile s-au schimbat foarte mult (in bine sau in rau).
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cat imi placea sa ma joc cu papusile, sa le creez si sa le confectionez eu hainute care intotdeauna mi se pareau minunate. Toate fetitele din bloc aveam cate o papusica preferata pe care o imbracam zilnic cu altceva. Era mereu o intrecere intre noi. Recunosc ca eram putin in avantaj fata de celelalte fetite deoarece bunica era croitoreasa si ma invata multe lucruri utile. Dar nu eram egoista, impartaseam intotdeauna experienta cu prietenele mele. Dupa ce ne aranjam fiecare papusica de plimbare, incercam si alte jocuri. De cele mai multe ori vorbeam si cu baietii din bloc sa gasim ceva comun. Astfel tot timpul iesea cate o distractie de neuitat la o partida de ‘prinsa’ sau de ‘ascunsa’ pentru ca aveam si spatiu suficient sa alergam si sa ne ascundem. Atunci cand ne plictiseam inventam alte jocuri distractive. Era frumos, nu aveam nici o grija si parca toti eram asa cum ar trebui sa fie toti copiii: egali.
Ma gandesc pe de o parte cu tristete la cei din ziua de azi care au parte de altfel de distractii. Poate ca jocurile lor actuale au farmecul lor, dar eu nu-mi pot imagina cum ar fi sa ma distrez asa. Acum papusile le cumperi si apoi daca doresti le poati cumpara si o garderoba completa. Farmecul distractiei consta in a face noi acele hainute. Aici se vor diferentia si copii deoarece nu toti parintii au banii necesari achizitionarii acestor hainute. Ma uit in jurul blocului si vad baieteii vorbind despre jocuri video, dar nu mai vad pe niciunul alergand dupa minge. De fapt, nu mai vad pe nimeni alergand. Da, recunosc ca au aparut si multe jocuri si jucarii educative pentru copii dar oare acestea compenseaza exercitiul fizic facut de generatia mea in copilarie? Nu mai vorbesc de diferentietile care se fac acum din cauza banilor. Si sincer cred ca e greu sa fii parinte si sa nu poti oferi copilului jucariile scumpe pe care le vede la cei din jur.
Cred ca toate aceste schimbari afecteaza copii, dar cel mai mult afecteaza parintii. Acestia din urma trebuie sa invete sa fie mai responsabili si sa faca un program mult mai strict celor mici. Sa nu-i lase sa exagereze cu calculatorul pentru ca acesta ii ajuta la educatie, dar pana la un anumit punct. Parintii ar trebui de asemenea sa-i duca pe cei mici in locuri unde sa faca miscare pentru ca si aceasta este foarte importanta in dezvoltare.

Sf Valentin vs Dragobete

Poporul nostru a trecut prin momente destul de grele in perioada comunismului. Asta si pentru ca ne erau interzise unele sarbatori traditionale si asa s-au pierdut unele obiceiuri. In momentul in care am devenit liberi si am avut si noi voie sa sarbatorim tot ce dorim, traditiile insa se pierdusera deja in mare parte. Astfel, am inceput sa imprumutam sarbatorile altora. Asta nu e nici un pacat, din contra se gasesc motive in plus pentru a fi veseli… Problema mare e ca de cele mai multe ori se exagereaza si nu mai incercam deloc sa inviem traditionalul romanesc. Ma intreb de ce? Ar trebui sa fim mandri de tot ce avem frumos in tara asta.
Printre sarbatorile imprumutate de la alte popoare se numara si Sf Valentin. Am vazut si noi ce frumos petrec altii cu ocazia acestei zile si treptat am inceput si noi. Sa trecem peste ideea ca e inventata de comercianti pentru marketing. Sa ne gandim la ce semnifica ea de fapt. Este o sarbatoare catolica care pe de o parte este “Ziua Indragostitilor”, iar pe de alta parte este onomastica celor cu numele de Valentin. Sunt de acord cu o sarbatoare a iubirii. Este insa si o mica problema. Marea majoritate a celor care poarta numele de Valentin sarbatoresc ziua numelui cu aceasta ocazie. Cati dintre ei stiu cand e Sf Valentin la noi, la ortodocsi? Am fost curioasa si am cautat si eu, pentru ca nu stiam, recunosc. Pe data de 30 iulie (si nu pe 14 februarie) este Sf Mucenic Valentin. Interesant ar fi sa stim cati sarbatoresc onomastica si atunci…
Dupa ce am imprumutat o sarbatoare catolica, am descoperit si una traditionala: Dragobetele. Acesta este fiul Dochiei si in batrani se spune ca e un tanar chipes si iubaret. Este similar lui Eros sau Cupidon. Este sarbatorit pe data de 24 februarie si pe de o parte este “Ziua Indragostitilor” iar pe de alta parte este “Cap de Primavara”. Era numit si “Cap de Primavara” deoarece pe 24 februarie era si inceputul anului agricol. Deoarece Dragobetele este un zeu al bunei dispozitii este recomandat ca in ziua lui toata lumea sa fie vesela si sa danseze. Cu ocazia acestei zile se legau logodne simbolice care de cele mai multe ori se transformau in logodne adevarate.
Cati dintre tinerii din ziua de astazi stiu ca pe 24 iunie mai avem o sarbatoare iubirii si a fertilitatii? Este vorba despre Sanziene sau Dragaica. Aceasta zi este urmata de o noapte magica. Sanzienele sunt niste zane foarte frumoase care se prind in hora si dau puteri magice plantelor. De asemenea, florile cu acelasi nume au puteri benefice. In aceasta noapte fetele isi puneau flori de Sanziene sub capatai pentru a-si visa ursitul. Se mai spune de asemenea ca daca fecioarele sau tinerele neveste poarta florile in par sau in san, devin atragatoare si dragastoase. Initial Biserica Crestina a considerat pagane aceste obiceiuri, dar apoi le-a acceptatsi le-a mutat in ziua de 24 pentru a o asocia cu Sf Ioan Botazatorul.
Consider ca sarbatorile noastre sunt pline de semnificatii si ca poate sunt chiar mai interesante decat altele. Noi mereu avem un sambure de magie in fiecare poveste, lucru pe care nu-l gasesti la alte popoare. Oare de ce nu incercam sa redescoperim ce avem? De ce incercam sa imitam pe altii cand avem deja ceva mai bun?

Daca am fi mai calmi…

Dupa cum am mai spus, traim intr-o lume nebuna… O lume care se grabeste mereu sa ajunga… unde? Treci pe strada, te uiti la fetele oamenilor si observi ca toti sunt stresati, suparati, obositi… Inteleg ca situatia actuala nu este prea roz, mai ales pentru romani. Dar… ce ne costa daca ne oprim putin din rutina zilnica sa ne gandim la ceva frumos?
Ce-ar fi sa ne propunem cu totii un exercitu: in fiecare zi sa ne pastram cel putin 15 minute in care sa ne gandim la realizarile noaste? Oare lista ar fi atat de scurta si nesemnificativa incat sa nu ne simtim cat de putin mandri de realizari? Stiu ca sunt multe motive sa fim stresati si nervosa, dar de ce sa nu vedem si jumatatea (sau sfertul macar) plina a paharului?
Ar mai fi un mic exercitiu: in fiecare zi sa ne pastram macar 15 min pentru relaxare. Oare ar fugi trenul vietii din gara daca am indrazni sa ne calmam si sa uitam de stres? Sunt ferm convinsa ca toti ne-am simti mai bine si am vedea alfel lucrurile daca am indrazni sa rupem acest timp zilnic…
Asta vara am fost in vacanta in Barcelona. Pe langa faptul ca orasul e superb, oamenii care il locuiesc m-au impresionat foarte mult. Pe strada vezi oamenii zambitori, relaxati de parca incearca sa-ti spuna “Stai calm, este timp pentru toate”. Oare oamenii aia chiar nu au probleme de se comporta asa? Chiar daca eram grabita sa vad cat mai multe obiective turistice, nu am putut sa nu ma molipsesc cu acest calm iesit din comun pentru noi. Sincer, dupa ce m-am acomodat aveam impresia ca reusesc sa fac chiar mai multe decat daca m-as fi grabit. Parca si timpul statea in loc dupa fiecare. Problema mare a fost la intoarcerea in tara ca nu am reusit sa ma comport in continuare asa. Ma intreb de ce… Oare din cauza aerului pe care il respire aici? Sau sa fie din cauza peisajului nu tocmai curat pe care il vedem zilnic? Sau cel mai sigur cred ca e din cauza oamenilor care nu pot accepta ca stresul face rau.
Cred ca toti ar trebui sa incercam sa fim multumiti de victoriile noastre si nu sa ne gandim mereu la probleme. Sa incercam sa luam lucrurile cu calm si rabdare pentru ca problemele mai devreme sa mai tarziu se rezolva.

LUPATOR SAU LAS?

Traim intr-o lume nebuna, continua miscare. Aici, viteza este pe primul loc. Daca nu te adaptezi, esti dat afara din joc! Nu ai timp sa plangi prea mult atunci cand iti este rau. Si nici nu trebuie! Cel mai bine bine e sa ridici capul si sa vezi ce poti face pentru a remedia situatia. Doar luptand poti fi o persoana implinita pe toate planurile. Si chiar si atunci, nu vei fi multumit de tot ce ai! De ce? Pentru ca natura umana te face sa-ti doresti mereu mai mult. Se spune ca daca ai avea avea chiar tot ce iti doresti ai fi gata de moarte... Perfect adevarat! Daca nu lupti pentru nimic atunci pentru ce mai traiesti?
Nu e nevoie sa stai sa plangi ca esti cel mai nefericit om de pe pamant! De ce ai face asta? Gandeste-te ca sunt mereu oameni cu probleme mai mari ca ale tale. Ei de ce nu plang? Ei tac si gasesc solutii pentru a merge mai departe! Nu renunta la acest dar minunat pe nume VIATA. Da, stiu ca e grea lupta, dar daca obtii ceva mult prea usor, atunci nu vei aprecia destul ce ai!
Un prieten ma intreba intr-o zi: ‘De ce trebuie sa suferim atat de mult ca sa ajungem sa fim fericiti ?’. Atunci l-am pus sa-si imagineze cum ar fi sa aiba tot ce-si doreste... Mi-a raspuns ca ar fi fericit, ca ar fi bine sa se intample acest lucru. Eu m-am uitat urat la el si i-am raspuns: ’Daca ai avea totul asa cum iti doresti, atunci nu ai mai sti sa apreciezi nimic! De ce sa stai zilnic sa te plangi ca nu ai, cand poti vedea si jumatatea plina a paharului? Fericirea e doar echilibrul dintre a aprecia ce ai si lupta pentru mai mult.’ Mi-a dat dreptate, insa in ochii lui puteam citi in continuare faptul ca se crede cel mai nefericit om de pe pamant. L-am intrebat de ce si a inceput sa-mi spuna ca nu e multumit de job si ca iubita l-a parasit si ca toate astea doar lui i s-ar putea intampla... In acel moment mi-am dat seama ca exista si oameni care de fapt nu-si doresc sa fie fericiti. Sunt oameni care merg in continuare din inertie... Nu le place munca pe care o fac zi de zi, dar nici nu cauta sa schimbe job-ul. Ba mai mult! Daca li se ofera ceva mai bun, refuza pentru ca ar trebui sa renunte la obisnuinta si comoditatea actualului loc de munca. Nu sunt fericiti alaturi de iubit/a, dar sub pretextul iubirii suporta o relatie esuata din start. Si aici problema devine si mai mare... Sunt multe cupluri care ajung sa se casatoreasca, sa faca copii fara sa-si dea seama ca ei practic nu se potrivesc si nu sunt facuti sa fie impreuna. Atunci si copii vor avea de suferit pentru ca nu vor fi educati intr-o familie fericita.
De aceea trebuie mereu sa ne gasim locul potrivit, sa-l cautam pana cand il gasim. Si cu cat mai greu este drumul pana la obiectiv, cu atat vom fi mai multumiti de realizare. Daca nu iti place munca pe care o faci, de ce nu cauti sa te reprofilezi? Niciodata nu e prea tarziu pentru asta! Daca iti doresti sa inveti ceva anume, fa-o te vei simti mai bine ! Daca nu te simti fericit alaturi de persoana de langa tine, gaseste o modalitate de a remedia situatia! Dar in final trebuie sa ajungem la o singura concluzie: viata e frumoasa asa cum este, trebuie doar sa stim sa ne bucuram de ea!

Liberi sau nu?

Toti suntem diferiti. Asa e natura, nu lasa sa fie doua vietati sau doua lucruri exact la fel. Din acest motiv, prima regula a acestei societati este sa intelegi si sa accepti faptul ca cei din jurul tau traiesc, gandesc si se comporta altfel decat tine. Din pacate nu toti putem sa intelegem acest lucru.
Zilele trecute eram intr-o librarie si rasfoiam niste carti. La un moment dat, in spatele meu aud vocea unei fetite de 12-13 ani: “Waw, ce carte interesanta!”. La doi pasi distanta, era mama ei care ii raspunde: “Ce e asa interesant? Lasa cartea jos!”. Copila s-a incapatinat sa frunzareasca cartea in continuare si a raspuns: “Ce tare!!!”. In acel moment, mama era chiar enervata de atitudinea copilului. I-a spus pe un ton raspicat: “Tu crezi in asa ceva? Lasa imediat cartea jos si hai sa plecam!”. Imediat, cele doua s-au indreptat spre iesire. Curioziatea m-a facut sa ma uit in urma la cartea rasfoita de fetita. Era despre horoscop, cu trasaturile tuturor zodiilor.
Aceasta scurta discutie intre mama si fiica m-a pus pe ganduri… Oare copilul nu are dreptul sa creada in ce doreste? Oare daca e gresit sa creada in asa ceva, nu ar fi mai bine sa se convinga singur de acest lucru? Nu stiu ce sa cred… Poate ca inca isi mai spune cuvantul mentalitatea comunista in care au crescut si au trait oamenii. Cred ca se stie foarte bine ca nu aveai voie sa citesti astfel de carti in acele vremuri. Se considera ca aceste credinte sunt doar niste arme ale capitalistilor de a manipula masele. Poate ca si mama din aceasta scurta poveste credea acelasi lucru. Interesant e modul in care incerca sa-si convinga copilul ca nu e bine sa creada in horoscop: “Nu ai voie!”. Probabil ca a uitat ca acum suntem intr-o tara libera, unde fiecare are dreptul sa decida ce sa citeasca sau ce sa creada…
Pana la urma nu e problema mea cum isi educa altii copii, dar stau si ma gandesc ca daca sunt inca personae care gandesc in acest mod, oare cand vom scapa cu adevarat de aceste mentalitati? Acel copil educat astfel, oare nu va avea conceptii asemanatoare la maturitate? El, chiar daca e copilul tau si poate ca in linii mari seamana cu tine, este diferit. Trebuie sa intelegem ca persoana de langa noi, oricat de asemanatoare ar fi, nu poate fi identica! Chiar si gemenii sunt diferiti unul de celalalt. Daca nu putem sa acceptam acest lucru, niciodata nu vom fi capabili sa intelegem persoanele de langa noi. Si daca nu intelegem pe cei din jurul nostru, cum vom reusi sa traim in aceasta societate?