duminică, 5 decembrie 2010

Fericirea…

De mica mi s-a spus mereu ca fericirea nu exista... Asa era mentalitatea in acele vremuri. Cu trecerea anilor insa am vrut sa vad mai mult, sa invat mai multe. Astfel am descoperit cu timpul ca fericirea exista de fapt doar ca trebuie sa stii s-o atragi langa tine. De fapt, trebuie sa inveti sa fii fericit. Atunci cand ai probleme, nu e cazul sa plangi pentru ele, ci sa incerci mereu sa vezi jumatatea plina a paharului. Trebuie ridici capul si sa vezi ce poti face pentru a remedia situatia, chiat daca iti este greu. Doar luptand poti fi o persoana implinita pe toate planurile. Si chiar si atunci, nu vei fi multumit ! De ce? Pentru ca natura umana te face sa-ti doresti mereu mai mult. Daca ajungi sa nu-ti mai doresti nimic atunci inseamna ca esti aproape de final...
Un prieten ma intreba intr-o zi: ˝De ce trebuie sa suferim atat de mult ca sa fim fericiti?˝ Atunci l-am pus sa-si imagineze cum ar fi sa aiba tot ce isi doreste. Mi-a raspuns ca ar fi fericit, ca totul ar fi ok. Eu m-am uitat urat la el si i-am raspuns: ˝Daca ai avea totul asa cum iti doresti, atunci nu ai mai sti sa apreciezi nimic! De ce sa stai zilnic sa te plangi ca nu ai, cand poti vedea si jumatatea plina a paharului? De fapt, in asta consta fericirea: in echilibrul dintre a aprecia ce ai si lupta pentru mai mult!˝ Mi-a dat dreptate, dar in ochii lui puteam vedea ca nu intelege nimic din ce ii spun. El se credea in continuare cel mai nefericit om de pe pamant. Si in ziua de azi gaseste in permanenta motive sa se planga, chiar daca de multe ori situatia nu e chiar atat de tragica precum o descrie. In acel moment mi-am dat seama ca exista si oameni care de fapt nu-si doresc sa fie fericiti.
Sunt oameni care merg mai departe din inertie. Nu le place munca pe care o fac zi de zi, dar nici nu cauta sa schimbe job-ul sau sa se reprofileze. Stau nefericiti intr-o relatie esuata doar sub pretextul iubirii (care de multe ori nici nu exista sau a disparut dupa primul fior). Si aici situtia este si mai grava pentru ca sunt multe cupluri care ajung sa se casatoreasca si sa aiba copii in astfel. Acei acestia vor creste intr-o familie nefericita si vor fi educati astfel.
De aceea trebuie mereu sa ne gasim locul potrivit, sa-l cautam. Si cu cat mai greu este drumul pana acolo, cu atat vom fi mai fericiti in momentul in care vom ajunge. Daca nu iti place munca pe care o faci, de ce nu cauti sa te reprofilezi? Niciodata nu e prea tarziu pentru asta! Daca iti doresti sa inveti ceva anume, fa-o te vei simti mai bine! Daca nu te simti fericit alaturi de persoana iubita, gaseste o modalitate sa remediezi asta! Dar in final vom ajunge la o singura conclizie: viata este frumoasa asa cum este, trebuie doar sa stim sa ne bucuram de ea!

joi, 18 noiembrie 2010

Drumul spre iubire


Iubirea este o atractie pe care toti o simtim fata de o anumita persoana la un moment dat. De cele mai multe ori fetitele viseaza inca din copilarie ca vor intalni un Fat-Frumos si ca vor avea o nunta ca-n povesti. Apoi cresc, se transforma in femei si de cele mai multe ori acele vise nu se schimba. Baietii, spre deosebire de fetite nu viseaza la printese. In copilarie chiar le face placere sa tachineze fetele. Atunci cand se maturizeaza insa, isi doresc si ei o persoana aproape, doar ca nu recunosc acest lucru asa cum o fac femeile. Deci, ajungem cu toii la o varsta la care ne dorim aceleasi lucruri. In acest caz, de ce oare ajungem de multe ori sa suferim din dragoste? Poate ca trebuie sa gasim persoana cu care sa ne sincronizam…
Fiecare dintre noi reactioneaza altfel atunci cand iubeste. Deci si at cand suferim tot diferiti suntem. Sunt oameni care au iubit o data si apoi, din cauza suferintei, nu au mai avut curajul sa-si mai deschida inima din nou. Sunt si persoane care nu ajung niciodata sa iubeasca si sa fie iubiti cu adevarat. Altii isi doresc atat de mult dragostea in viata lor, ca vor continua intotdeauna sa caute persoana potrivita pana o gasesc. Mai e o categorie de oameni, destul de rar intalnita in zilele noastre, care gasesc de la bun inceput omul cu care sa ramana fericiti pana la adanci batraneti.
Hai sa stam putin si sa ne gandim! Oare care dintre categoriile enumerate mai sus ajung cei mai fericiti in final? Normal, ultima categorie care gaseste dragostea din start. Dar pe ei sa-i excludem, deoarece sunt rari acesti oameni. In acest caz, parerea mea este ca prima categorie de oameni, care renunta sa lupte pentru iubire, da dovada de lasitate, de frica. Cum sa renunti la ceea ce-ti doresti, la ce e mai frumos in viata doar ca ti-e frica de riscurile ce pot aparea pe drum? Despre cea de-a doua categorie ce as putea spune? Mie sincer imi e mila de oamenii care nu au iubit si nici nu vor iubi vreodata. Ei nu constuentizeaza foarte bine ce le lipseste, dar nici nu se vor simti cu adevarat impliniti niciodata.
Sincer parerea mea este ca persoanele care fac parte din cea de-a treia categorie ajung fericiti mai devreme sau mai tarziu. Ei vor lupta pentru ceea ce-si doresc pana vor obtine. Si asta e cheia pentru orice in viata, de ce n-ar fi si pentru dragoste. Si eu fac parte din aceasta categorie. Nu am gasit dragostea de la bun inceput, dar nici nu am incetat niciodata s-o caut. Numai sufletul meu stie cat a plans dupa dragoste... Dar am iubit si intamplarea a facut sa sufar. Sau poate ca nu am iubit destul, pentru ca si iubirea se poate manifesta in atatea feluri. Dar eu mereu am avut curajul sa ma ridic si s-o iau de la capat, chiar daca uneori pe principiul ˝cui pe cui se scoate˝. Si curios, in momentul in care ma asteptam mai putin am intalnit pe cineva. Inima imi spunea de la bun inceput ca voi fi fericita alaturi de el. Am avut momente minunate impreuna, dar si certuri si suferinte. Sunt ferm convinsa ca si in viitor vor fi momente si mai frumoase, pentru ca relatia creste, se maturizeaza, se transforma si devine mai frumoasa. Oricum, inima mea imi spune in continuare ca indiferent ce s-ar inatampla, ceva ne leaga. Da, e vorba de un om minunat, chiar daca are si el micile lui defecte. Nimeni nu e perfect. Si eu am defecte si voi toti care cititi aceste randuri. Il iubesc si nu regret nici o clipa ca am incercat si chiar si atunci cand am cazut am stiut sa ma ridic si sa merg mai departe. Va dati seama ca as fi avut doar de pierdut daca m-as fi inchis in mine. As fi ratat o sansa extraordinara.
In concluzie, va sfatuiesc sa nu renuntati niciodata sa luptati pentru ce va doriti! Oricat de greu ar parea drumul, merita strabatut! E superb atunci cand ai fluturasi in stomac si esti indragostit. E si mai frumos atunci cand relatia evolueaza si ajungi sa cunosti dragostea profunda. Sa fii fericit atunci cand vii dupa o zi istovitoare de munca te intalnesti cu omul iubit si parca tot ce a fost urat de-a lungul zilei dispare ca prin minune.

O viata mai buna

Avand in vedere situatia actuala din tara noastra, cati dintre voi nu v-ati gandit macar o data sa plecati in alta parte unde se traieste mai bine? Sau poate ca unii dintre voi chiar ati facut-o. Nu este chiar foarte usor sa lasi in urma familie si prieteni, dar atunci cand simti ca nu mai suporti presiunea esti in stare sa fugi cat mai rapid. Cele mai fericite sunt cazurile in care pleci impreuna cu familia, sau cu iubitul.
Chiar si daca nu iti pare rau pentru ce lasi in urma, tot nu este simplu. Sunt multe formalitati (asta in cazul in care vrei sa pleci cu toate actele in regula). De multe ori ai nevoie de acte traduse competent, de catre o persoana autorizata de Ministerul Justitiei. Pentru ca doar o traducere autorizata este buna in astfel de cazuri. Dar si aceasta traducere trebuie legalizata. Pentru aceasta, semnatura traducatorului trebuie autentificata de catre notarul public in baza unui specimen de semnatura depus de catre traducator. Bineinteles ca daca iti doresti ceva cu adevarat reusesti sa gasesti si solutii. Sunt echipe de profesionisti care te pot ajuta (contra cost bineinteles). La link-ul de mai jos puteti gasi una:

joi, 28 octombrie 2010

Uff...

O lume in care toti alergam rapid dintr-o parte in alta cautand sa rezolvam toate indatoririle zilnice. Nu avem niciodata timp sa stam macar cateva minute in loc sa privim…. Sa privim la ce? La natura pe care Dumnezeu ne-a oferit-o atat de frumoasa si pe care tot noi o distrugem. La operele de arta care incanta ochiul si niciodata nu ti se pare ca ai vazut destule. La persoanele pe care le iubim si care ne sunt mereu aproape neconditionat. La cei care ne invidiaza si fac eforturi inutile san e saboteze. La copiii care se joaca pe strada fara nici o grija. La batranii care au trait deja destul si inca vor sa-si vada nepotii crescand.
            Se spune ca viata e un dar oferit de Dumnezeu. Este cel mai de pret, dar poate si cel mai fragil cadou pe care il primeste fiecare. De aceea trebuie sa avem mare grija ce facem cu el. Trebuie sa stim sa ne bucuram de tot ce avem si ce vedem frumos, dar trebuie sa stim si sa trecem peste dificultati. Da, trebuie sa fie si dificultati din cand in cand. Altfel totul ar fi plictisitor. Pacat ca nu avem timp sa realizam aceste lucruri!!! Pacat ca traim mereu in viteza si uitam care este scopul nostrum in aceasta lume.
            Eu cel putin imi vad viata ca pe un film pe derulare rapida inainte. Pacat… e un film atat de bun, dar nu apuc sa vad decat franturi. Imi place tot ce mi se intampla, dar totul fuge si nu apuc sa ma bucur de ce e frumos si sa invat din experientele negative… Mi-ar placea sa am mai mult timp pentru mine, pentru plimbarile care imi plac atat de mult... Dar daca jobul ma tine stransa si nu imi lasa prea multe portite pentru escapade, incerc sa profit la maxim de fiecare.
Si relatiile cu cei din jur sunt afectate goana asta care pe zi ce trece este tot mai insuportabila. Prietenii parca pe zi ce trece sunt din ce in ce mai putini. De ce? Pentru ca si ei au prea putin timp sa tina legaturile vii. Familia nu e foarte departe, dar vizitele sunt din ce in ce mai rare. Iubitul e langa mine cat poate, dar suntem amandoi obositi de atata fuga. Si uite ca daca nu am grija sentimentele frumoase se sting si odata cu ele ma sting si eu. Vreau sa lupt in continuare sa fiu multumita de ceea ce vad in filmul meu. Eu cred ca nu succesul si banii aduc fericirea. Da, e adevarat, dar nici fara sa-ti permiti un trai decent ne te poti simti fericit.
            Dar... dupa cum bine stim toti... e criza !!! Si trebuie sa muncim mult pe bani putini. Bani care de multe ori nu ne ajung de la un salriu la altul. Si uite asa situatia devine si mai dificila. Dar cine a spus ca e usor sa treci peste toate hopurile din viata ? trebuie sa avem incredere ca vor veni si vremuri mai bune! Intre timp sa avem grja de ce ni s-a oferit sau am obtinut frumos pana acum. Si... sa luptam in continuare pentru ce ne dorim.
            Da! Viata e un dar de care trebuie sa profitam la maxim! Sa nu avem regrete pentru nimic. Sa luptam cat putem pentru a o face cat mai frumoasa.