duminică, 27 februarie 2011

Vine, vine primavara!!!

Niciodata nu mi-a placut iarna! Nu-mi place deloc frigul. Atunci cand e canicula rezist, nu e nici o problema, dar cand e prea frig niciodata nu ma simt bine. O solutie ar fi sa ma mut undeva unde sa fie intotdeauna cald… Dar nu acum! Dupa ce am rabdat toata iarna, cred ca mai pot cateva zile pana cand vine primavara mult asteptata (macar calendaristic daca afara ninge in continuare)!
Incepe un anotimp foarte frumos. Toata natura prinde viata si parca imi transmite si mie aceasta stare. Dupa ce am stat toata iarna mai mult in casa acum simt ca daca aerul e mai caldut afara pot sa ies sa fac plimbari interminabile. Mi se umple sufletul de fericire cand vad soarele dezmierdand copacii care inmuguresc si florile din parcuri.
Un alt motiv de bucurie sunt si traditiile noastre de inceput de primavara. Vin zilele babelor cand oamenii isi aleg cate o zi de la inceputul lunii martie. Se spune ca asa cum va fi vremea in acea zi, asa ii va merge omului tot anul. Sper ca citind acest blog sa va amintiti si voi sa va alegeti o zi intre 1 si 9 martie.
Un obicei si mai frumos si mai cunoscut este cel al Martisorului, cand se daruiesc mici obiecte simbolice legate cu un snur. De asemenea, se daruiesc ghiocei si viorele acestea fiind florile care vestesc primavara. Pacat ca se pune foarte mare accent pe comercializare si se uita de adevarata semnificatie. De fapt traditional este doar acel snur alb cu rosu care semnifica unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-sterilitate.
La numai o saptamana de la Martisor vine Ziua Mamei. Chiar daca aproape noi toti ne gandim la mama si o respectam in fiecare zi din an, cu aceasta ocazie avem ocazia sa-i spunem cat ne bucuram ca este langa noi.
Pentru barbati cred ca cel mai frumos obicei este pe data de 9 martie cand se sarbatoresc cei 40 de mucenici. Femeile coc acei colacei sub forma cifrei 8 si ii ung cu miere si nuca. Traditia e sa bei 40 de pahare de vin (ma intreb totusi cati reziata la atata bautura).
Se pare ca intr-adevar avem destule motive sa zambim si sa ne bucuram de primele zile ale lunii martie. Sa speram ca nu vor fi toate foarte friguroase si ca ninsorile se mai opresc. O primavara cat mai frumoasa tuturor!

Ceva interesant

Cu vreo trei luni in urma mi-am facut si eu blog. Chiar imi face placere sa scriu despre ce simt si ce e in jurul meu. Dar daca pentru unele articole scrise as primi si o suma de bani? Traim vremuri grele si cred ca oricine s-ar bucura. Iata ca am gasit si o solutie buna: http://banipepost.com/

joi, 17 februarie 2011

Jocuri pentru copii

Astazi am hotarat sa ma intorc putin in timp si sa-mi amintesc de copilarie. Nu ma simt batrana inca, dar imi dau seama ca anii au trecut si vremurile s-au schimbat foarte mult (in bine sau in rau).
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cat imi placea sa ma joc cu papusile, sa le creez si sa le confectionez eu hainute care intotdeauna mi se pareau minunate. Toate fetitele din bloc aveam cate o papusica preferata pe care o imbracam zilnic cu altceva. Era mereu o intrecere intre noi. Recunosc ca eram putin in avantaj fata de celelalte fetite deoarece bunica era croitoreasa si ma invata multe lucruri utile. Dar nu eram egoista, impartaseam intotdeauna experienta cu prietenele mele. Dupa ce ne aranjam fiecare papusica de plimbare, incercam si alte jocuri. De cele mai multe ori vorbeam si cu baietii din bloc sa gasim ceva comun. Astfel tot timpul iesea cate o distractie de neuitat la o partida de ‘prinsa’ sau de ‘ascunsa’ pentru ca aveam si spatiu suficient sa alergam si sa ne ascundem. Atunci cand ne plictiseam inventam alte jocuri distractive. Era frumos, nu aveam nici o grija si parca toti eram asa cum ar trebui sa fie toti copiii: egali.
Ma gandesc pe de o parte cu tristete la cei din ziua de azi care au parte de altfel de distractii. Poate ca jocurile lor actuale au farmecul lor, dar eu nu-mi pot imagina cum ar fi sa ma distrez asa. Acum papusile le cumperi si apoi daca doresti le poati cumpara si o garderoba completa. Farmecul distractiei consta in a face noi acele hainute. Aici se vor diferentia si copii deoarece nu toti parintii au banii necesari achizitionarii acestor hainute. Ma uit in jurul blocului si vad baieteii vorbind despre jocuri video, dar nu mai vad pe niciunul alergand dupa minge. De fapt, nu mai vad pe nimeni alergand. Da, recunosc ca au aparut si multe jocuri si jucarii educative pentru copii dar oare acestea compenseaza exercitiul fizic facut de generatia mea in copilarie? Nu mai vorbesc de diferentietile care se fac acum din cauza banilor. Si sincer cred ca e greu sa fii parinte si sa nu poti oferi copilului jucariile scumpe pe care le vede la cei din jur.
Cred ca toate aceste schimbari afecteaza copii, dar cel mai mult afecteaza parintii. Acestia din urma trebuie sa invete sa fie mai responsabili si sa faca un program mult mai strict celor mici. Sa nu-i lase sa exagereze cu calculatorul pentru ca acesta ii ajuta la educatie, dar pana la un anumit punct. Parintii ar trebui de asemenea sa-i duca pe cei mici in locuri unde sa faca miscare pentru ca si aceasta este foarte importanta in dezvoltare.

duminică, 13 februarie 2011

Sf Valentin vs Dragobete

Poporul nostru a trecut prin momente destul de grele in perioada comunismului. Asta si pentru ca ne erau interzise unele sarbatori traditionale si asa s-au pierdut unele obiceiuri. In momentul in care am devenit liberi si am avut si noi voie sa sarbatorim tot ce dorim, traditiile insa se pierdusera deja in mare parte. Astfel, am inceput sa imprumutam sarbatorile altora. Asta nu e nici un pacat, din contra se gasesc motive in plus pentru a fi veseli… Problema mare e ca de cele mai multe ori se exagereaza si nu mai incercam deloc sa inviem traditionalul romanesc. Ma intreb de ce? Ar trebui sa fim mandri de tot ce avem frumos in tara asta.
Printre sarbatorile imprumutate de la alte popoare se numara si Sf Valentin. Am vazut si noi ce frumos petrec altii cu ocazia acestei zile si treptat am inceput si noi. Sa trecem peste ideea ca e inventata de comercianti pentru marketing. Sa ne gandim la ce semnifica ea de fapt. Este o sarbatoare catolica care pe de o parte este “Ziua Indragostitilor”, iar pe de alta parte este onomastica celor cu numele de Valentin. Sunt de acord cu o sarbatoare a iubirii. Este insa si o mica problema. Marea majoritate a celor care poarta numele de Valentin sarbatoresc ziua numelui cu aceasta ocazie. Cati dintre ei stiu cand e Sf Valentin la noi, la ortodocsi? Am fost curioasa si am cautat si eu, pentru ca nu stiam, recunosc. Pe data de 30 iulie (si nu pe 14 februarie) este Sf Mucenic Valentin. Interesant ar fi sa stim cati sarbatoresc onomastica si atunci…
Dupa ce am imprumutat o sarbatoare catolica, am descoperit si una traditionala: Dragobetele. Acesta este fiul Dochiei si in batrani se spune ca e un tanar chipes si iubaret. Este similar lui Eros sau Cupidon. Este sarbatorit pe data de 24 februarie si pe de o parte este “Ziua Indragostitilor” iar pe de alta parte este “Cap de Primavara”. Era numit si “Cap de Primavara” deoarece pe 24 februarie era si inceputul anului agricol. Deoarece Dragobetele este un zeu al bunei dispozitii este recomandat ca in ziua lui toata lumea sa fie vesela si sa danseze. Cu ocazia acestei zile se legau logodne simbolice care de cele mai multe ori se transformau in logodne adevarate.
Cati dintre tinerii din ziua de astazi stiu ca pe 24 iunie mai avem o sarbatoare iubirii si a fertilitatii? Este vorba despre Sanziene sau Dragaica. Aceasta zi este urmata de o noapte magica. Sanzienele sunt niste zane foarte frumoase care se prind in hora si dau puteri magice plantelor. De asemenea, florile cu acelasi nume au puteri benefice. In aceasta noapte fetele isi puneau flori de Sanziene sub capatai pentru a-si visa ursitul. Se mai spune de asemenea ca daca fecioarele sau tinerele neveste poarta florile in par sau in san, devin atragatoare si dragastoase. Initial Biserica Crestina a considerat pagane aceste obiceiuri, dar apoi le-a acceptatsi le-a mutat in ziua de 24 pentru a o asocia cu Sf Ioan Botazatorul.
Consider ca sarbatorile noastre sunt pline de semnificatii si ca poate sunt chiar mai interesante decat altele. Noi mereu avem un sambure de magie in fiecare poveste, lucru pe care nu-l gasesti la alte popoare. Oare de ce nu incercam sa redescoperim ce avem? De ce incercam sa imitam pe altii cand avem deja ceva mai bun?

joi, 10 februarie 2011

Daca am fi mai calmi…

Dupa cum am mai spus, traim intr-o lume nebuna… O lume care se grabeste mereu sa ajunga… unde? Treci pe strada, te uiti la fetele oamenilor si observi ca toti sunt stresati, suparati, obositi… Inteleg ca situatia actuala nu este prea roz, mai ales pentru romani. Dar… ce ne costa daca ne oprim putin din rutina zilnica sa ne gandim la ceva frumos?
Ce-ar fi sa ne propunem cu totii un exercitu: in fiecare zi sa ne pastram cel putin 15 minute in care sa ne gandim la realizarile noaste? Oare lista ar fi atat de scurta si nesemnificativa incat sa nu ne simtim cat de putin mandri de realizari? Stiu ca sunt multe motive sa fim stresati si nervosa, dar de ce sa nu vedem si jumatatea (sau sfertul macar) plina a paharului?
Ar mai fi un mic exercitiu: in fiecare zi sa ne pastram macar 15 min pentru relaxare. Oare ar fugi trenul vietii din gara daca am indrazni sa ne calmam si sa uitam de stres? Sunt ferm convinsa ca toti ne-am simti mai bine si am vedea alfel lucrurile daca am indrazni sa rupem acest timp zilnic…
Asta vara am fost in vacanta in Barcelona. Pe langa faptul ca orasul e superb, oamenii care il locuiesc m-au impresionat foarte mult. Pe strada vezi oamenii zambitori, relaxati de parca incearca sa-ti spuna “Stai calm, este timp pentru toate”. Oare oamenii aia chiar nu au probleme de se comporta asa? Chiar daca eram grabita sa vad cat mai multe obiective turistice, nu am putut sa nu ma molipsesc cu acest calm iesit din comun pentru noi. Sincer, dupa ce m-am acomodat aveam impresia ca reusesc sa fac chiar mai multe decat daca m-as fi grabit. Parca si timpul statea in loc dupa fiecare. Problema mare a fost la intoarcerea in tara ca nu am reusit sa ma comport in continuare asa. Ma intreb de ce… Oare din cauza aerului pe care il respire aici? Sau sa fie din cauza peisajului nu tocmai curat pe care il vedem zilnic? Sau cel mai sigur cred ca e din cauza oamenilor care nu pot accepta ca stresul face rau.
Cred ca toti ar trebui sa incercam sa fim multumiti de victoriile noastre si nu sa ne gandim mereu la probleme. Sa incercam sa luam lucrurile cu calm si rabdare pentru ca problemele mai devreme sa mai tarziu se rezolva.

vineri, 4 februarie 2011

LUPATOR SAU LAS?

Traim intr-o lume nebuna, continua miscare. Aici, viteza este pe primul loc. Daca nu te adaptezi, esti dat afara din joc! Nu ai timp sa plangi prea mult atunci cand iti este rau. Si nici nu trebuie! Cel mai bine bine e sa ridici capul si sa vezi ce poti face pentru a remedia situatia. Doar luptand poti fi o persoana implinita pe toate planurile. Si chiar si atunci, nu vei fi multumit de tot ce ai! De ce? Pentru ca natura umana te face sa-ti doresti mereu mai mult. Se spune ca daca ai avea avea chiar tot ce iti doresti ai fi gata de moarte... Perfect adevarat! Daca nu lupti pentru nimic atunci pentru ce mai traiesti?
Nu e nevoie sa stai sa plangi ca esti cel mai nefericit om de pe pamant! De ce ai face asta? Gandeste-te ca sunt mereu oameni cu probleme mai mari ca ale tale. Ei de ce nu plang? Ei tac si gasesc solutii pentru a merge mai departe! Nu renunta la acest dar minunat pe nume VIATA. Da, stiu ca e grea lupta, dar daca obtii ceva mult prea usor, atunci nu vei aprecia destul ce ai!
Un prieten ma intreba intr-o zi: ‘De ce trebuie sa suferim atat de mult ca sa ajungem sa fim fericiti ?’. Atunci l-am pus sa-si imagineze cum ar fi sa aiba tot ce-si doreste... Mi-a raspuns ca ar fi fericit, ca ar fi bine sa se intample acest lucru. Eu m-am uitat urat la el si i-am raspuns: ’Daca ai avea totul asa cum iti doresti, atunci nu ai mai sti sa apreciezi nimic! De ce sa stai zilnic sa te plangi ca nu ai, cand poti vedea si jumatatea plina a paharului? Fericirea e doar echilibrul dintre a aprecia ce ai si lupta pentru mai mult.’ Mi-a dat dreptate, insa in ochii lui puteam citi in continuare faptul ca se crede cel mai nefericit om de pe pamant. L-am intrebat de ce si a inceput sa-mi spuna ca nu e multumit de job si ca iubita l-a parasit si ca toate astea doar lui i s-ar putea intampla... In acel moment mi-am dat seama ca exista si oameni care de fapt nu-si doresc sa fie fericiti. Sunt oameni care merg in continuare din inertie... Nu le place munca pe care o fac zi de zi, dar nici nu cauta sa schimbe job-ul. Ba mai mult! Daca li se ofera ceva mai bun, refuza pentru ca ar trebui sa renunte la obisnuinta si comoditatea actualului loc de munca. Nu sunt fericiti alaturi de iubit/a, dar sub pretextul iubirii suporta o relatie esuata din start. Si aici problema devine si mai mare... Sunt multe cupluri care ajung sa se casatoreasca, sa faca copii fara sa-si dea seama ca ei practic nu se potrivesc si nu sunt facuti sa fie impreuna. Atunci si copii vor avea de suferit pentru ca nu vor fi educati intr-o familie fericita.
De aceea trebuie mereu sa ne gasim locul potrivit, sa-l cautam pana cand il gasim. Si cu cat mai greu este drumul pana la obiectiv, cu atat vom fi mai multumiti de realizare. Daca nu iti place munca pe care o faci, de ce nu cauti sa te reprofilezi? Niciodata nu e prea tarziu pentru asta! Daca iti doresti sa inveti ceva anume, fa-o te vei simti mai bine ! Daca nu te simti fericit alaturi de persoana de langa tine, gaseste o modalitate de a remedia situatia! Dar in final trebuie sa ajungem la o singura concluzie: viata e frumoasa asa cum este, trebuie doar sa stim sa ne bucuram de ea!