Craciunul unei pisicute

Hola! Iti mai aduci aminte de mine? Sunt Alma, pisicuta Irinei. M-am prezentat pe aici pe undeva prin martie. Stiu ca ti-am fost simpatica si ca doreai sa afli vesti de la mine. Uite ca am reusit s-o conving pe mamica sa ma lase sa mai povestesc pe aici! Am facut destule prostioare de care sunt tare mandra. Chiar daca mamica spune sa sunt fetita mare (am deja un an si jumatate), mie tot imi place sa alerg, sa sar si sa atrag mereu atentia tuturor celor din casa.

Mamica vorbeste mereu cu mine, dar nu prea ma intereseaza ce-mi spune. De obicei sunt chestii plictisitoare cum ar fi: ‘Alma nu-i voie acolo!’ sau ‘O domnisoara ca tine nu-i frumos sa faca asta!’. Zi si tu daca nu e nebuna sa creada ca as putea s-o ascult! Bineinteles ca ii arunc o privire peste umar si ii raspund cu un ‘Hm!’ (sa vada ca nu ma intereseaza si sa taca) si imi vad de treaba in continuare. Recunosc ca mai sunt pedepsita din cand in cand, dar mama e buna si ii trece repede supararea. Cateodata, cand sunt obosita de alergat prin casa, o las pe mami sa ma alinte. In acele momente mai ascult si povestirile ei. In ultimul timp tot imi spunea ceva despre Ajunul Craciunului si Craciun. Nu prea intelegeam eu despre ce este vorba... Asta pentru ca nu aveam rabdare sa ascult tot. Atunci cand in sfarsit am vazut cum se construieste un copac mare in casa, mi-am amintit ca si anul trecut a fost unul. Tin minte ca atunci am descoperit ce sa fac cu el fix cand a fost desfacut. Iti dai seama ca mi-am facut foarte multe planuri cand am vazut bradul asamblat si gata de impodobit. Dar toate la timpul lor!

Mai intai trebuia s-o ajut pe mamica la ornat. Aici nu a fost mare diferenta de anul trecut. Doar ca atunci eram mai tinerica si alergam mai mult. Prima data a fost pusa instalatia. E alta! Stiam ca mami s-a suparat cand am ros toate beculetele la cea veche, dar nu ma asteptam sa gasesc in brad material nou de rontait... Super!!! Dupa aceste beculete apetisante, au urmat globurile. Nu inteleg de ce mama le spune asa. Sunt doar niste mingi bune de joaca! Si nu inteleg nici ce cauta in brad, dar daca mama vrea... nu prea am de ales. La acest capitol chiar am contribuit si eu! Irina punea un glob in brad, eu fugaream altul... Imi lua ‘jucaria’ si apoi din nou : ea unul, eu altul. Pe final, am fost de maaare ajutor cand a vrut mama sa puna in brad niste chestii lungi si sclipitoare (beteala ii spunea ea). Eu trageam de un capat, ea de celalalt si bradul a fost terminat ‘imediat’.

Mi-a placut mult s-o ajut pe mamica, dar am inteles ca pe seara vine un mos batran la copiii cuminti si pune cadouri sub copac. Eu stiu ca am fost buna si m-am asezat sa astept pe Mos Craciun. Si da! Au aparut pungi... Nu am inteles insa prea bine daca eu am fost cadoul sau chiar am primit ceva... Cert este ca m-am trezit imbracata intr-o rochita frumoasa, dar cam incomoda...

Mi-a placut foarte mult Ajunul! Problema a fost ca am obosit cam tare si in prima zi de Craciun am dormit cam mult... Pacat, as fi putut face lucruri interesante, dar eram prea somnoroasa. M-am bucurat tare cand mamica mi-a explicat ca mai am inca doua zile de sarbatoare. Inca mai aveam timp sa fac tot ce mi-am propus: sa rod luminitele de la instalatie, sa dau toate globurile jos din brad si sa le fugaresc prin casa, sa trag de beteala si nu in ultimul rand sa rastorn bradutul cel mic din camera mamei si sa pap bilutele alea rosii din el... Am fost foarte ocupata, dar din pacate nu prea mi-au reusit toate planurile. Am urcat in bradul cel mare pentru a luat mingiutele albastre si stralucitoare, dar nu am reusit sa ajung la ele... Am reusit sa trag putin de beteala, dar a venit repede mama si a aranjat-o la loc. Bradutul cel mic a fost rasturnat cu succes, dar nu am reusit sa gust din bilutele rosii.

Oricum m-am distrat cu toate incercatile mele si a fost pana la urma un Craciun fericit. Tu cum ai petrecut? Sper ca la fel de bine! Acum trebuie sa plec, dar sa stii ca voi reveni cat de curand. La revedere!

Scrisoare catre Mos Craciun

Astazi sunt super, extra, mega fericita!!! Am descoperit ca mai sunt doar doua saptamani pana la Craciun (sarbatoarea mea preferata). Sunt multe lucruri de facut pana atunci... Cadourile pentru cei dragi si scrisoarea pentru Mos Craciun pot lua mult timp, asa ca am hotarat sa ma apuc chiar azi de treaba. Daca nu te-ai apucat, ai face bina sa incepi si tu pentru ca doua saptamani zboara rapid!!! Ce? Nu vrei sa scrii Mosului? De ce? Consideri ca nu mai esti copil si ca acest domn batran imbracat in rosu nu exista? Ba da! El exista in sufletul fiecaruia. Cum bine stii, el este cel care da magie acestei sarbatori. Si chiar cred ca, in acest moment din an, ai voie sa-ti pui orice dorinta, oricat de nebuneasca ar fi. Viata are mereu nevoie de un strop de nebunie si visare pentru a fi minunata.

Si dupa ce ti-am spus de ce cred ca la orice varsta e bine sa crezi in Mos Craciun, am sa-ti spun si de ce imi place sa-i scriu in fiecare an. Stii prea bine ca intotdeauna Craciunul este cu doar o saptamana inainte de a incepe un nou an. Astfel, acesta este momentul perfect pentru a face un ‘inventar’ cu tot ce s-a petrecut in ultimul an si pentru a trage o linie la sfarsit. Apoi fac tot felul de calcule sa vad cat de ‘productive’ au fost ultimele 12 luni. Dupa, ma apuc sa fac noi planuri: imi pun dorinte si ma gandesc cum pot sa lupt pentru indeplinirea lor. Noaptea de Craciun este una magica, asa ca sunt convinsa ca toate acele dorinte mi se vor indeplini in urmatorul an.

Si acum sa ma uit putin in urma... A fost un an destul de agitat si plin de evenimente inca de la inceput. Am fost fericita si am zambit uneori, chiar daca alteori am plans si am suferit. Am stiut sa profit de fiecare clipa frumoasa. Am trait la maxim fiecare zambet si sunt recunoscatoare pentru tot ce a fost bun in viata mea. Mi-am facut noi prieteni la care tin si asta e unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat in 2011. din pacate au fost si momente mai putin placute in acest an... Asa e viata! Si chiar si asa, sunt fericita ca in acele situatii dificile am invatat sa tin capul sus si sa merg mai departe. Am invatat din propriile greseli si stiu ca nu le voi mai repeta. Probabil ca suferinta m-a facut mai puternica si ma bucur de asta. Singurul lucru care ma intristeaza e ca a mai trecut un an si observ ca timpul merge inainte mult prea repede.

Dupa toate cele intamplate scumpul Mos Craciun a inceput sa se faca simtit inca din primele zile ale lunii decembrie. E normal! Toti ne gandim la Sarbatoarea Nasterii Domnului si fara sa vrem il chemam aproape. Da, mi s-a indeplinit una dintre cele mai mari dorinte. Sigur ca asta nu ma face sa renunt la scrisoare! Ii voi multumi in primul rand pentru ce mi-a trimis deja. Apoi... mai sunt si alte lucruri pe care mi le doresc si i le voi cere. Il voi ruga frumos sa-mi ofere un Craciun fericit alaturi de parinti si de pisicuta mea. Voi fi foarte fericita sa impodobesc bradul impreuna cu ei si sa simt acea atmosfera de sarbatoare care doar in acest moment din an exista. Imi doresc de asemenea ca familia si toti prietenii mei sa fie fericiti si sanatosi. Am sa-i mai cer Mosului in scrisoare sa-mi aduca cel mai frumos Revelion alaturi de iubit si grupul de prieteni. As vrea ca anul urmator sa am parte de surprize placute. Acum probabil te intrebi daca nu e vreun obiect pe care mi-ar placea sa-l primesc. Da, e ceva, dar asta nu voi spune acum... E secretul meu si al Mosului!

Tu te-ai apucat de scrisoare deja? Ok, atunci te las sa te gandesti linistit la asta. Dar nu vrei sa-mi spui si mie ce doresti sa-ti aduca Mos Craciun? 

Ultima zi

Cel mai pretios cadou pe care il primim cu totii la nastere este viata. Stiu ca poate ai avut momente dificile in care iti doreai sa dispari, dar si momente frumoase in care ai fost fericit. Toti am trecut prin astea si am mers mai departe. Toate acele momente se aduna si te transforma. Te maturizezi si prinzi o anumita experienta de viata, diferita de a celorlalti. Din acest motiv fiecare e unic. Toti lasam urme in destinele oamenilor cu care intram in contact. Acum depinde de tine ce fel de “urme” vrei sa lasi in viata celor din jur. E posibil ca de multe ori sa nu vrei sa influentezi cu nimic cursul altora, dar se inatampla ceva si totul se schimba datorita tie.

Zilele trecute am primit o intrebare care m-a pus putin pe ganduri: “Ce ai face daca ai afla ca vei muri maine?”. M-a intristat putin ideea... Imi iubesc viata si nu ma simt pregatita inca sa renunt la acest dar minunat. Sunt inca tanara si cred ca ar mai fi multe de vazut si de facut! Mi-am dat insa imediat seama ca nu suntem noi cei care decidem cand renuntam sa mai traim. Atunci m-am uitat putin in trecut sa vad ce urme am lasat pe unde am trecut. M-am gandit la oamenii pe care i-am cunoscut. Sunt o persoana sociabila si imi place sa-mi fac tot timpul noi cunostinte, dar nu cred ca am influentat viata tuturor. Totusi, mi-a facut intotdeauna placere sa ajut cat pot pe cei din jur. Ma bucur ca am reusit mai tot timpul sa fiu de folos. Este si mai placut sa stiu ca au fost cazuri in care am influentat in bine viata altora fara sa fac ceva in mod special. Astfel, daca as afla ca maine voi muri, macar as fi impacata ca nu am facut rau nimanui. Din contra... oamenii si-ar aminti cu placere de mine. Nu regret nimic si asta ma face sa ma simt mai linistita.

Nu cred ca ar fi nimeni fericit atunci cand ar afla ca a doua zi ar urma sa moara... Dar ce as face in acest caz? Cred ca m-as intalni cu toti cei dragi mie: familia, iubitul si prietenii. Nu le-as spune nimic pentru ca as dori sa se comporte cu totii natural. As vrea sa rad cu ei si sa ma simt bine. Cu familia as vrea sa ies la o plimbare placuta pentru toti. Cu iubitul cred ca as avea seara o intalnire romantica (cea mai frumoasa!). Prietenii cred ca s-ar simti bine daca am iesi impreuna sa povestim si sa radem impreuna. As avea grija sa las la fiecare un mic obiect reprezentativ ca amintire. Un mic cadou dat fara o ocazie anume i-ar face pe toti sa zambeasca. Cred ca acesta este cel mai placut mod in care mi-as putea petrece ultima zi din viata. Si... daca stau si ma gandesc bine, acea zi nu ar fi foarte diferita de toate celelalte. Problema e ca nu prea ajunge timpul sa le fac pe toate intr-o singura zi.

Din pacate nu poti afla din timp cand ca fi ziua in care viata va lua sfarsit. Nu poti sti nici macar cu o zi inainte. Nu ai acest drept! Cred ca cel mai bine ar fi sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Ar trebui sa profiti de acest dar minunat! Si mai mult, cred ca ar trebui sa te simti bine ca nu ai facut nimanui rau, cel putin nu intentionat. Si totusi... tu ce ai face daca ai afla ca urmeaza sa mori a doua zi?