duminică, 20 noiembrie 2011

Monstrul din balcon

Alarma telefonului tipa... Ufff.... Ce chef am sa mai dorm putin, dar trebuie sa ma trezesc. Ma dau jos din pat si merg repede in bucatarie sa prepar licoarea magica. Intre timp, trag o privire pe geam si imi dau seama ca va fi din nou canicula. Ador vara si soarele, dar cel mai mult imi plac noptile scurte si calduroase.
In sfarsit! Sunt in balcon pe sezlong si am in fata cafeaua aburinda. O gust si imi aprind o tigara. Super, acum pot inchide ochii sa-mi amintesc ce s-a intamplat cu o seara inainte in acelasi loc. Ma intreb daca a fost ceva real sau doar atipisem in sezlong. Ma relaxam savurand un pahar de vin rosu. La un moment dat, din intuneric mi s-a parut ca apare o pereche de ochi albastri. Da fapt, nu mi se parea... Pe partea cealalta a geamului era un barbat care ma urmarea. M-am speriat si am incremenit. Nu stiu de ce, dar ceva nu ma lasa sa tip. Parca ramasesem fara voce... Am reusit sa-l vad mai bine pe cel care imi invada intimitatea. Era un barbat superb... Parul lui negru stralucea in lumina lunii si avea o vaga tenta de albastrui care se potrivea perfect cu ochii. Vocea lui groasa si melodioasa m-a fermecat atunci cand mi-a spus ca sunt frumoasa. Mi-am revenit din sperietura si m-am ridicat din sezlong pentru a-l vedea mai bine. Ma tot intrebam cum a urcat pana la etajul 6 si cum reuseste sa stea langa geamul meu. I-am intins mana si l-am chemat langa mine. Imi era frica sa nu cada de acolo. Atingerea a fost ciudata... El era atat de rece... A intrat in balcon tinandu-ma de mana. In momentul in care l-am vazut langa mine a disparut brusc orice urma de teama. Simteam ca barbatul inalt si solid de langa mine era aici ca sa ma protejeze. Eu eram foarte intimidata de faptul ca nu se mai satura sa ma masoare. La un moment dat, m-a privit fix in ochi si m-a tras intr-o imbratisare rece. Eu am inchis ochii si am simtit buzele lui peste ale mele. Aveam impresia ca plutesc...
Nu pot spune cat am stat imbratisati. Stiu doar ca in momentul in care am deschis ochii, ma tinea de mana. A vrut sa stie daca am incredere in el. Ciudat... era un strain si totusi mi-as fi lasat viata in mainile lui. Nu am vrut sa recunosc acest lucru, dar fix in momentul in care deschideam gura sa-i raspund, mi-a spus sa fiu sincera pentru ca oricum stia deja raspunsul. Acest barbat reusea oare sa-mi citeasca gandurile? Fara sa mai spun nimic, mi-a raspuns ca da si ca e aici pentru a-mi indeplini un vis. Avea de gand sa zboare cu mine deasupra orasului. Am simtit cum bratele lui puternice ma cuprind si am inceput sa plutim amandoi. Dupa ce am iesit pe geam si am simtit ca sunt in aer, deasupra orasului adormit, un sentiment de fericire m-a cuprins. Era atat de frumos acolo sus! Intotdeauna mi-am dorit sa zbor, dar niciodata nu am crezut ca poate fi atat de frumos. Sau probabil ca senzatia asta atat de placuta se datora imbratisarii...
Dupa ‘plimbare’ am fost adusa in balcon. Mi-a spus ca trebuie sa plece, ca eu trebuie sa ma odihnesc... Avea dreptate, dar as fi vrut sa nu ma dezlipesc de el. L-am intrebat daca il voi revedea. Mi-a raspuns ca atunci cand imi doresc asta trebuie doar sa-i rostesc numele (Armand) si el va veni imediat. Exiasta totusi o conditie: doar noaptea ne puteam intalni. Cand l-am intrebat de ce, mi-a aratat coltii de vampir. Nu-mi venea sa cred ca am avut incredere intr-un monstru! Cand si-a dat seama ce gandesc s-a suparat crezand ca nu-l voi chema niciodata. Altfel nu avea cum sa ma mai vada... Era un monstru, dar totusi atat de tandru...
Waw! Cat e ceasul! Trebuie sa plec la munca! Seful nu m-ar crede daca m-as scuza pe motiv ca azi-noapte am zburat. Sunt indragostita de un vampir, dar trebuie sa-mi traiesc viata de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

7 comentarii:

  1. Mmmm...intalnim aici "motivul Sburatorului" , numai vezi ca acesta a lasat-o insarcinata pe frumoasa juna din "Calin, file de poveste" :D. Noroc ca acum sunt metode contraceptive :P.E frumos sa mai vezi fete care inca mai viseaza la printi sau zmei in loc de ferarri si D&G.

    RăspundețiȘtergere
  2. Depinde de la caz la caz... Nu cred ca sunt singura care viseaza povesti romantice.

    RăspundețiȘtergere
  3. intradevar nu esti singura.dar in ziua de azi nu poti doar sa visezi ca ramaii in urma.trebuie sa fim realisti.povestea ta te scoate cumva din agitatia de zi cu zi.avem nevoie si de asa ceva.bravo Irina.astept urmatoarea poveste :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti dai seama ca nu imi petrec viata visand... Totusi, cred ca aici pe blog pot sa fac asta. Ms mult pentru apreciere! Cu siguranta vor fi si alte povesti! ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Draguta povestirea, mergea inca detaliata, lasa loc la un " va urma".
    Mi-a placut cum te " arunci" in poveste.

    RăspundețiȘtergere
  6. Merci! Ai dreptate, cred ca am vrut sa cuprind prea multe intr-un spatiu prea mic... Cine stie la ce ma mai gandesc si cum va urma... ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. ar trebui sa ai mai multa incredere in intuitia ta si intr-o zi sa traiesti o poveste pe care s-o scrii peste 30 de ani ca poveste adevarata - sa ai curaj sa intri intr-o poveste reala... puneti bani la ,,ciorap,, si dute in concediu intr-o excursie organizata sau schimbati serviciul, ori mergi la lucru in strainatate dar in primul rand sa crezi ca vei intalni un barbat al visurilor tale in realitate, nu trebuie sa e arunci intr-o relatie .... dar ar fii foarte indicat sa ai cuajul sa incerci sa cunsti oameni si intr-o zi vei fii uimita sa-ti salte inima la vederea cuiva pe care necunoscandul sa simti ca defapt il cunosti , ca e demult in inima ta doar ca nu l-ai intalnit pana acum... ( vorbestei pana atunci in inima ta spunei ca il astepti si vrei sa il intalnesti!!! )

    RăspundețiȘtergere