Craciunul unei pisicute

Hola! Iti mai aduci aminte de mine? Sunt Alma, pisicuta Irinei. M-am prezentat pe aici pe undeva prin martie. Stiu ca ti-am fost simpatica si ca doreai sa afli vesti de la mine. Uite ca am reusit s-o conving pe mamica sa ma lase sa mai povestesc pe aici! Am facut destule prostioare de care sunt tare mandra. Chiar daca mamica spune sa sunt fetita mare (am deja un an si jumatate), mie tot imi place sa alerg, sa sar si sa atrag mereu atentia tuturor celor din casa.

Mamica vorbeste mereu cu mine, dar nu prea ma intereseaza ce-mi spune. De obicei sunt chestii plictisitoare cum ar fi: ‘Alma nu-i voie acolo!’ sau ‘O domnisoara ca tine nu-i frumos sa faca asta!’. Zi si tu daca nu e nebuna sa creada ca as putea s-o ascult! Bineinteles ca ii arunc o privire peste umar si ii raspund cu un ‘Hm!’ (sa vada ca nu ma intereseaza si sa taca) si imi vad de treaba in continuare. Recunosc ca mai sunt pedepsita din cand in cand, dar mama e buna si ii trece repede supararea. Cateodata, cand sunt obosita de alergat prin casa, o las pe mami sa ma alinte. In acele momente mai ascult si povestirile ei. In ultimul timp tot imi spunea ceva despre Ajunul Craciunului si Craciun. Nu prea intelegeam eu despre ce este vorba... Asta pentru ca nu aveam rabdare sa ascult tot. Atunci cand in sfarsit am vazut cum se construieste un copac mare in casa, mi-am amintit ca si anul trecut a fost unul. Tin minte ca atunci am descoperit ce sa fac cu el fix cand a fost desfacut. Iti dai seama ca mi-am facut foarte multe planuri cand am vazut bradul asamblat si gata de impodobit. Dar toate la timpul lor!

Mai intai trebuia s-o ajut pe mamica la ornat. Aici nu a fost mare diferenta de anul trecut. Doar ca atunci eram mai tinerica si alergam mai mult. Prima data a fost pusa instalatia. E alta! Stiam ca mami s-a suparat cand am ros toate beculetele la cea veche, dar nu ma asteptam sa gasesc in brad material nou de rontait... Super!!! Dupa aceste beculete apetisante, au urmat globurile. Nu inteleg de ce mama le spune asa. Sunt doar niste mingi bune de joaca! Si nu inteleg nici ce cauta in brad, dar daca mama vrea... nu prea am de ales. La acest capitol chiar am contribuit si eu! Irina punea un glob in brad, eu fugaream altul... Imi lua ‘jucaria’ si apoi din nou : ea unul, eu altul. Pe final, am fost de maaare ajutor cand a vrut mama sa puna in brad niste chestii lungi si sclipitoare (beteala ii spunea ea). Eu trageam de un capat, ea de celalalt si bradul a fost terminat ‘imediat’.

Mi-a placut mult s-o ajut pe mamica, dar am inteles ca pe seara vine un mos batran la copiii cuminti si pune cadouri sub copac. Eu stiu ca am fost buna si m-am asezat sa astept pe Mos Craciun. Si da! Au aparut pungi... Nu am inteles insa prea bine daca eu am fost cadoul sau chiar am primit ceva... Cert este ca m-am trezit imbracata intr-o rochita frumoasa, dar cam incomoda...

Mi-a placut foarte mult Ajunul! Problema a fost ca am obosit cam tare si in prima zi de Craciun am dormit cam mult... Pacat, as fi putut face lucruri interesante, dar eram prea somnoroasa. M-am bucurat tare cand mamica mi-a explicat ca mai am inca doua zile de sarbatoare. Inca mai aveam timp sa fac tot ce mi-am propus: sa rod luminitele de la instalatie, sa dau toate globurile jos din brad si sa le fugaresc prin casa, sa trag de beteala si nu in ultimul rand sa rastorn bradutul cel mic din camera mamei si sa pap bilutele alea rosii din el... Am fost foarte ocupata, dar din pacate nu prea mi-au reusit toate planurile. Am urcat in bradul cel mare pentru a luat mingiutele albastre si stralucitoare, dar nu am reusit sa ajung la ele... Am reusit sa trag putin de beteala, dar a venit repede mama si a aranjat-o la loc. Bradutul cel mic a fost rasturnat cu succes, dar nu am reusit sa gust din bilutele rosii.

Oricum m-am distrat cu toate incercatile mele si a fost pana la urma un Craciun fericit. Tu cum ai petrecut? Sper ca la fel de bine! Acum trebuie sa plec, dar sa stii ca voi reveni cat de curand. La revedere!