Ultima zi

Cel mai pretios cadou pe care il primim cu totii la nastere este viata. Stiu ca poate ai avut momente dificile in care iti doreai sa dispari, dar si momente frumoase in care ai fost fericit. Toti am trecut prin astea si am mers mai departe. Toate acele momente se aduna si te transforma. Te maturizezi si prinzi o anumita experienta de viata, diferita de a celorlalti. Din acest motiv fiecare e unic. Toti lasam urme in destinele oamenilor cu care intram in contact. Acum depinde de tine ce fel de “urme” vrei sa lasi in viata celor din jur. E posibil ca de multe ori sa nu vrei sa influentezi cu nimic cursul altora, dar se inatampla ceva si totul se schimba datorita tie.

Zilele trecute am primit o intrebare care m-a pus putin pe ganduri: “Ce ai face daca ai afla ca vei muri maine?”. M-a intristat putin ideea... Imi iubesc viata si nu ma simt pregatita inca sa renunt la acest dar minunat. Sunt inca tanara si cred ca ar mai fi multe de vazut si de facut! Mi-am dat insa imediat seama ca nu suntem noi cei care decidem cand renuntam sa mai traim. Atunci m-am uitat putin in trecut sa vad ce urme am lasat pe unde am trecut. M-am gandit la oamenii pe care i-am cunoscut. Sunt o persoana sociabila si imi place sa-mi fac tot timpul noi cunostinte, dar nu cred ca am influentat viata tuturor. Totusi, mi-a facut intotdeauna placere sa ajut cat pot pe cei din jur. Ma bucur ca am reusit mai tot timpul sa fiu de folos. Este si mai placut sa stiu ca au fost cazuri in care am influentat in bine viata altora fara sa fac ceva in mod special. Astfel, daca as afla ca maine voi muri, macar as fi impacata ca nu am facut rau nimanui. Din contra... oamenii si-ar aminti cu placere de mine. Nu regret nimic si asta ma face sa ma simt mai linistita.

Nu cred ca ar fi nimeni fericit atunci cand ar afla ca a doua zi ar urma sa moara... Dar ce as face in acest caz? Cred ca m-as intalni cu toti cei dragi mie: familia, iubitul si prietenii. Nu le-as spune nimic pentru ca as dori sa se comporte cu totii natural. As vrea sa rad cu ei si sa ma simt bine. Cu familia as vrea sa ies la o plimbare placuta pentru toti. Cu iubitul cred ca as avea seara o intalnire romantica (cea mai frumoasa!). Prietenii cred ca s-ar simti bine daca am iesi impreuna sa povestim si sa radem impreuna. As avea grija sa las la fiecare un mic obiect reprezentativ ca amintire. Un mic cadou dat fara o ocazie anume i-ar face pe toti sa zambeasca. Cred ca acesta este cel mai placut mod in care mi-as putea petrece ultima zi din viata. Si... daca stau si ma gandesc bine, acea zi nu ar fi foarte diferita de toate celelalte. Problema e ca nu prea ajunge timpul sa le fac pe toate intr-o singura zi.

Din pacate nu poti afla din timp cand ca fi ziua in care viata va lua sfarsit. Nu poti sti nici macar cu o zi inainte. Nu ai acest drept! Cred ca cel mai bine ar fi sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Ar trebui sa profiti de acest dar minunat! Si mai mult, cred ca ar trebui sa te simti bine ca nu ai facut nimanui rau, cel putin nu intentionat. Si totusi... tu ce ai face daca ai afla ca urmeaza sa mori a doua zi?

Sf Andrei sau Ziua Lupului

Maine (30 noiembrie) vom avea una dintre cele mai importante sarbatori din calendarul ortodox: Sf Andrei. Acesta este numit si “Ocrotitorul Romaniei” deoarece este apostolul care a propovaduit crestinismul in triburile geto-dace. Dar ce legatura are El cu strigoii si moroii? Dar cu blestemele si descantecele? Exista o suprapunere cu o sarbatoare pre-crestina: Santandrei. Acesta era Zeul Lup si se pare ca era foarte respectat pe vremea dacilor. Din acest motiv 30 noiembrie mai este denumita si Ziua Lupului.

Lumea supranaturala poate fi intalnita de Sf Andrei mai mult decat in alte sarbatori din an. Se spune ca trebuie sa ne ferim de personaje si duhuri rele. In noaptea de 29 spre 30 noiembrie strigoii morti (suflete care nu si-au gasit odihna si umbla pe pamant) se bat cu strigoii vii (personae ce pot fi recunoscute a II-a zi dupa zgarieturi). Tot in aceasta seara poate fi intalnit si moroiul (echivalentul vampirului) care vine sa suga sangele animalelor si al oamenilor. Pricoliciul (om nascut din incest, care are coada) este o alta creatura intalnita in noaptea de Santandrei. Acesta este stramb si pipernicit, dar foarte vioi. Se spune ca se da de trei ori peste cap si se transforma in lup sau in caine. Vine sa manance vitele si copiii.

Dar ce te faci atunci cand esti amenintat de atatea creaturi ale intunericului? Solutia este usturoiul! Se spune ca acesta tine la distanta strigii si moroii. Tin minte din copilarie ca bunica ungea tocurile geamurilor si ale usilor cu usturoi. Imi spunea ca in acest mod creaturile necurate nu vor putea intra in casa si ca vom fi in siguranta. Tot ea imi povestea ca in sate oamenii trebuie sa-si protejeze si animalele. In mancarea acestora era pus un fir de busuioc sau o picatura de aghiasma.

In noaptea Sfantului Andrei fetele de maritat incercau  sa-si afle ursitul. Metodele difera de la o regiune la alta. Unele isi puneau busuioc sub perna pentru a visa barbatul cu care se vor marita, in timp ce altele puneau 41 boabe de grau. In alte parti se “face cu ulcica”: fata singura in fata sobei, intoarce un vas pe fundul caruia lasa sa arda 3 carbuni si rosteste o incantatie. In acest mod ea atrage persoana iubita. Un alt obicei, mai interesant este cel al oglinzilor. Fata dezbracata se aseaza intre doua oglinzi cu o lumanare in fiecare mana. Se spune ca ea se va uita in oglinda din fata si va vedea viitorul in cea din spate. Posibil sa fie adevarat, dar sincer nu as incerca… Cand eram mai mica am pus busuioc sub perna, dar nu am visat nimic. Poate de asta nu m-am maritat inca…

Tot in aceasta noapte magica oamenii aveau obiceiul sa faca si altfel de preziceri. Unii batrani observau cerul si puteau prevesti daca anul va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos. O alta cale de a afla cum va fi vremea este cea cu cepele. Se duc in podul casei 12 cepe (cate una petru fiecare luna) si se lasa acolo pana la Craciun. Se spune ca cele care s-au stricat semnifica luni cu vreme urata, iar cele care au incoltit luni favorabile pentru recolta. Se pun la incoltit fire de grau (cate unul pentru fiecare membru al familiei) si cel care va avea cel mai frumos si mai inalt grau va avea un an bun cu bani si sanatate. Se mai spune ca in noaptea de Sf Andrei se dezleaga secrete, se gasesc autorii unor crime sau ai unor furturi.

Sf Andrei este o sarbatoare cu foarte multe traditii. Cred ca stii din articolele mele anterioare ca nu sunt de acord cu sarbatorile imprumutate. Cum poti sa apreciezi Halloween-ul si sa treci cu vederea echivalentul romanesc? Mai ales ca Sf Andrei este ocrotitorul nostru, al romanilor. Poate ca nu este intamplator faptul ca il sarbatorim chiar cu o zi inainte de Ziua Nationala a Romaniei. Tu ce parere ai?

Monstrul din balcon

Alarma telefonului tipa... Ufff.... Ce chef am sa mai dorm putin, dar trebuie sa ma trezesc. Ma dau jos din pat si merg repede in bucatarie sa prepar licoarea magica. Intre timp, trag o privire pe geam si imi dau seama ca va fi din nou canicula. Ador vara si soarele, dar cel mai mult imi plac noptile scurte si calduroase.

In sfarsit! Sunt in balcon pe sezlong si am in fata cafeaua aburinda. O gust si imi aprind o tigara. Super, acum pot inchide ochii sa-mi amintesc ce s-a intamplat cu o seara inainte in acelasi loc. Ma intreb daca a fost ceva real sau doar atipisem in sezlong. Ma relaxam savurand un pahar de vin rosu. La un moment dat, din intuneric mi s-a parut ca apare o pereche de ochi albastri. Da fapt, nu mi se parea... Pe partea cealalta a geamului era un barbat care ma urmarea. M-am speriat si am incremenit. Nu stiu de ce, dar ceva nu ma lasa sa tip. Parca ramasesem fara voce... Am reusit sa-l vad mai bine pe cel care imi invada intimitatea. Era un barbat superb... Parul lui negru stralucea in lumina lunii si avea o vaga tenta de albastrui care se potrivea perfect cu ochii. Vocea lui groasa si melodioasa m-a fermecat atunci cand mi-a spus ca sunt frumoasa. Mi-am revenit din sperietura si m-am ridicat din sezlong pentru a-l vedea mai bine. Ma tot intrebam cum a urcat pana la etajul 6 si cum reuseste sa stea langa geamul meu. I-am intins mana si l-am chemat langa mine. Imi era frica sa nu cada de acolo. Atingerea a fost ciudata... El era atat de rece... A intrat in balcon tinandu-ma de mana. In momentul in care l-am vazut langa mine a disparut brusc orice urma de teama. Simteam ca barbatul inalt si solid de langa mine era aici ca sa ma protejeze. Eu eram foarte intimidata de faptul ca nu se mai satura sa ma masoare. La un moment dat, m-a privit fix in ochi si m-a tras intr-o imbratisare rece. Eu am inchis ochii si am simtit buzele lui peste ale mele. Aveam impresia ca plutesc...

Nu pot spune cat am stat imbratisati. Stiu doar ca in momentul in care am deschis ochii, ma tinea de mana. A vrut sa stie daca am incredere in el. Ciudat... era un strain si totusi mi-as fi lasat viata in mainile lui. Nu am vrut sa recunosc acest lucru, dar fix in momentul in care deschideam gura sa-i raspund, mi-a spus sa fiu sincera pentru ca oricum stia deja raspunsul. Acest barbat reusea oare sa-mi citeasca gandurile? Fara sa mai spun nimic, mi-a raspuns ca da si ca e aici pentru a-mi indeplini un vis. Avea de gand sa zboare cu mine deasupra orasului. Am simtit cum bratele lui puternice ma cuprind si am inceput sa plutim amandoi. Dupa ce am iesit pe geam si am simtit ca sunt in aer, deasupra orasului adormit, un sentiment de fericire m-a cuprins. Era atat de frumos acolo sus! Intotdeauna mi-am dorit sa zbor, dar niciodata nu am crezut ca poate fi atat de frumos. Sau probabil ca senzatia asta atat de placuta se datora imbratisarii...

Dupa ‘plimbare’ am fost adusa in balcon. Mi-a spus ca trebuie sa plece, ca eu trebuie sa ma odihnesc... Avea dreptate, dar as fi vrut sa nu ma dezlipesc de el. L-am intrebat daca il voi revedea. Mi-a raspuns ca atunci cand imi doresc asta trebuie doar sa-i rostesc numele (Armand) si el va veni imediat. Exiasta totusi o conditie: doar noaptea ne puteam intalni. Cand l-am intrebat de ce, mi-a aratat coltii de vampir. Nu-mi venea sa cred ca am avut incredere intr-un monstru! Cand si-a dat seama ce gandesc s-a suparat crezand ca nu-l voi chema niciodata. Altfel nu avea cum sa ma mai vada... Era un monstru, dar totusi atat de tandru...

Waw! Cat e ceasul! Trebuie sa plec la munca! Seful nu m-ar crede daca m-as scuza pe motiv ca azi-noapte am zburat. Sunt indragostita de un vampir, dar trebuie sa-mi traiesc viata de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

Vise si dorinte

Da stiu, nu am mai trecut de ceva vreme pe aici... Nu am mai scris despre gandurile si intamplarile mele... Am avut nevoie de timp pentru mine. Am avut nevoie de distractie si relaxare. Dar uite ca aceasta perioada a trecut si sunt din nou aici. Am revenit pentru ca imi face placere sa scriu. Imi face bine sa exprim toate gandurile mele. Intotdeauna am fost o persoana deschisa, dar uneori imi e mai simplu sa exprim in scris ceea ce gandesc si simt. Acum nu mai am de gand sa dispar prea curand.

Stiu ca si tu ai multe ganduri si ti se intampla lucruri mai placute sau mai putin placute. E ceva normal, toti trecem prin asta. Tu, poate ca simti nevoia sa vorbesti despre ele sau nu. Poate ca ai un alt mod de a exprima ceea ce simti sau gandesti. Stiu ca fiecare reactioneaza diferit atunci cand are probleme sau bucurii. Sunt totusi curioasa ce faci in momentele mai putin placute ale vietii. Unele persoane se lasa prada durerii si plang, in timp de altii se hotarasc sa lupte si sa uite de deceptii. Bine, sunt si oameni care plang chiar daca viata lor nu e atat de neagra. Optimistii, care vad intotdeauna partea plina a paharului, trec mai usor peste probleme. Spun acest lucru deoarece si eu fac parte din aceasta categorie. Tin minte ca in momentele dificile gandeam ca viata e frumoasa asa cum este ea. Chiar daca sufeream, stiam ca asta face parte din joc si ca atunci cand ma astept mai putin voi avea parte de ce-mi doresc. Un lucru e sigur: nu trebuie sa renuntam niciodata sa luptam pentru a ne atinge obiectivele. Acum, ca in viata mea nu mai sunt probleme, ma gandesc ca aveam mare dreptate si zambesc. Daca nu esti la fel de optimist ca mine, iti dau un sfat: incearca si tu aceasta tactica. Poate ca pe moment nu se rezolva problemele cu un gand, dar in acest fel nu ti se vor mai parea atat de grele si vei gasi mult mai usor solutii.

Stiu ca ai multe dorinte pentru care lupti. Toti avem le avem pentru ca altfel am deveni inexistenti. Speri ca intr-o zi aceste vise vor deveni realitate. Problema noastra este ca de cele mai multe ori uitam scopul initial pe parcursul drumului. Din acest motiv se intampla sa nu obtinem intotdeauna ceea ce dorim. Prietenii imi spun ca sunt o visatoare si au dreptate. Imi place sa-mi propun ceva si sa cred ca voi obtine. De cele mai multe ori se si intampla, dar asta nu inseamna ca nu lupt pentru acel vis. Nu e niciodata de ajuns sa-ti doresti si sa te rogi pentru visul tau! Trebuie sa muncesti si sa lupti pentru el. Chiar daca uneori este nevoie sa treci prin greutati pentru a-ti atinge scopul, merita! Vei aprecia mult mai mult rezultatul.

Chiar daca in acest moment trec printr-o perioada in care mai toate merg bine, am multe vise. Cum spuneam si mai devreme: nu as exista daca nu le-as avea. Stiu ca acestea se vor indeplini si vor aparea altele. Ma bucur de fiecare moment din aceasta lupta continua si de toate realizarile mele. Cred ca asta e cel mai important. Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa din viata. Este prea scurta ca s-o irosim aiurea. Dar tu? Tu ce vise ai? Ce faci in fiecare zi pentru a fi tot mai aproape de ceea ce-ti doresti?

Scrisoare…

Buna! Ce faci... Iubitu’? Astazi iti simt lipsa mai mult ca oricand... Nu stiu de ce, dar parca si aerul pe care il respir imi aminteste de clipele petrecute impreuna. Pacat insa ca timpul nostru a expirat si nu poti sa te mai intorci aici, acasa la noi...

Stii, in urma cu ceva timp imi doream sa iubesc, sa traiesc o poveste de dragoste interesanta. Visul a devenit realitate atunci cand l-am cunoscut pe vecinul de la etajul 7. El era barbatul care m-a facut sa traiesc altceva. Pacat insa ca noi doi eram atunci ca si acum: atat de aproape si totusi atat de departe... Ne despartea doar un etaj dar a trebuit sa ne cunoastem cu ajutorul internetului. Povestea noastra devenea si mai interesanta atunci cand o spuneai tu prietenilor, dar niciodata nu putem fi cu adevarat fericiti impreuna.

Stii, ma tot gandesc si nu pot sa-mi dau seama de ce am simtit ca tu, scumpul meu... vecin, imi esti sortit. Poate ca sentimentele mele ma faceau sa cred asta. Din pacate inca simt ca vom fi din nou impreuna si gandul asta ma sperie. Acum, ca nu mai esti langa mine, ar trebui doar sa invat sa uit... De ce nu reusesc oare sa ma arunc in bratele altuia? Acum trebuie sa ne gasim separat fericirea.

Da, am petrecut momente minunate impreuna, dar au fost si clipe in care sufeream mult prea mult. Abia acum, dupa trei ani imi dau seama ca niciodata nu am putut sa ne bucuram pe deplin unul de celalalt. Mereu a intervenit o pauza sau o cearta intre noi. Mai grav e ca atunci cand eram impreuna traiam cu gandul ca ne vom desparti din nou. Ne iubeam si ne doream sa fim impreuna dar nu reuseam... Faceam amandoi eforturi sa mergem pe acelasi drum, dar nu reuseam niciodata. Doar tentative esuate de fiecare data. Intotdeauna aceeasi problema: nu puteam trai nici impreuna, dar nici separat.

Abia dupa ce au trecut trei ani de firmituri de fericire am realizat ca nu suntem compatibili. Nu putem sa ne continuam drumul impreuna. Am impresia ca tu ai stiut asta mai devreme, dar nu ai avut curajul sa pui capat acestei iubiri chinuite. Tarziu am inteles ca ma lasi pe mine sa pun punct. Cred ca iti era frica sa recunosti ca a venit momentul in care nu mai avem cum sa luptam pentru iubirea noastra. Nu mai aveam de ce pentru ca nu am fi ajuns nicaieri. Nu putem trai o viata fugarindu-ne precum soarecele si pisica. Astfel, momentul despartirii nu mai putea fi amanat. Inchei acest capitol din viata mea, dar inainte de a-mi lua ‘La revedere!’ vreau sa te mai rog ceva. Este ultimul lucru pe care ti-l cer: ai grija de tine si fa tot posibilul sa fii fericit!