M-am mutat

Noua adresa a blogului este:  http://viatanebuna.wordpress.com/

Viata ca un CURCUBEU

Luni dimineata... Telefonul urla la mine sa ma trezesc. Il opresc si ma dau jos din pat. Cine a spus ca lunea e cea mai urata zi din saptamana avea mare dreptate! Dupa un week-end atat de frumos, trebuie sa ajung din nou la birou... Imi aprind o tigara, iau cana de cafea si trag o privire pe geam. Vremea parca vrea sa-mi faca in ciuda... Multa, foarte multa zapada... Frig... Si eu trebuie sa merg pe jos pana la munca... In mod normal ajung cam in jumatate de ora, dar azi trebuie sa ma pornesc mai devreme ca sa ajung la timp. Nu-mi place deloc iarna si in fiecare an imi tot promit ca ma voi muta in tarile calde... Pana atunci totusi  ma grabesc sa ies din casa pentru ca nu-mi place sa intarzii la job.

Ies din bloc si dau de aerul rece. Ninge! Nu-mi place ca trebuie sa ma ‘plimb’ pe asa o vreme, dar incerc sa ma grabesc pentru a scapa mai repede de aceasta parte urata a zilei. As fi preferat sa fie o zi calduroasa de vara. Soarele mi-ar zambi si mi-ar tine de urat tot drumul. Si in plus, nu ar trebui sa fiu imbracata cu toate hainele astea groase... Ca sa treaca mai repede partea grea, imi imaginez ca sunt undeva in natura, langa un parau. Nu am pe mine decat o rochita scurta si vaporoasa. Sunt desculta si iarba umeda imi mangaie picioarele. Norii negri ai unei scurte ploi de vara se pregatesc sa fuga de frica soarelui care vrea sa le ia locul. Imaginea e minunata! Intunericul e lasat in urma, iar in fata mea parca toate zambesc. Copacii si iarba sclipesc atat de frumos datorita micilor picaturi de apa care inca nu s-au uscat. Ridic privirea sa ma bucur de astrul protector si deasupra mea vad cum cerul imi zambeste sub forma unui curcubeu. Ma bucur mult la vederea lui. Incep sa aud mult mai clar susurul paraului care trece pe langa mine. Simt ca mi-a atras atentia pentru a-mi canta ceva. Da, o muzica vesela care imi place. Inima mea incepe sa bata in ritmul ei. O adiere calduta ma face sa plutesc pana la curcubeu.

Waw! Sunt singurul om care a ajuns vreodata in acest loc. Toate culorile parca vor sa imi spuna ceva. Sunt foarte vesele si vorbesc toate deodata. Nu ma pot abtine si incep sa rad cu pofta. Atunci ele se opresc si ma intreaba in cor: ‘De ce razi?’. Eu le-am explicat ca nu pot intelege nimic daca vorbesc toate deodata, asa ca l-am intrebat pe Rosu (fiind primul) ce s-a intamplat. Mi-a povestit ca la inceputul timpurilor culorile lumii s-au certat intre ele. Toate se considerau foarte importante pentru viata. Atunci mi-au spus pe rand de ce: Rosu este sangele care e vital pentru vietati; Oranj sunt toate mancarurile sanatoase (portocala, dovleacul, morcovul); Galben este soarele, luna si stelele; Verde este vegetatia ce ne inconjoara; Albastru reprezinta apa; Indigo ofera echilibrul si contrastul; Violet este culoarea puterii si a intelepciunii. Dupa cele auzite le-am aprobat si le-am intrebat de ce se certau totusi. Violet mi-a raspuns ca erau naive si nu intelegeau prea multe in acea vreme. Mi-a mai spus ca in timp ce se certau a venit o furtuna si le-a speriat. Ele s-au imbratisat pentru a se proteja una pe alta. Atunci ploaia le-a explicat ca toate sunt importante si nici una nu e superioara celeilate. Din acel moment ele urmeaza ploaia asa imbratisate. Le-am spus ca mi-a placut mult povestea lor si curcubeul a disparut.

M-am trezit deodata in fata firmei unde lucrez. In aceasta dimineata am realizat ceva important: Trebuie sa te apreciezi pe tine si pe cei din jur. Toti suntem, ca si culorile curcubeului, importanti. Nu trebuie sa uiti acest lucru! A, si toata aceasta poveste imaginata pe drum mi-a adus zambetul pe buze si cheful de munca!

Nimic nu e intamplator

Societatea in care traim ne forteaza sa interactionam intre noi. Zilnic cunosti oameni cu care iti face sau nu placere sa discuti. Uneori poti intalni pe cineva care e capabil sa-ti transforme tristetea in bucurie. Alteori, fara sa vrei, esti tu cel care poate face aceasta magie. De obicei insa, esti prea ocupat ca sa poti vedea aceste lucruri marunte, dar care iti pot indulci viata. Este impresionant sa-i vezi pe cei din jur luminandu-se la fata atunci cand te vad. Mie personal imi face placere sa dau atentie fiecarui om pe care il intalnesc, sa discut cu el si sa incerc sa-l cunosc.

Intr-o viata ajungi sa cunosti multi oameni, dar nu toti sunt importanti. Unii joaca doar un rol pasager in existenta ta, in timp ce altii raman mult timp langa tine. Sunt personae pe care trebuie sa le cunosti pentru un anumit scop: pentru a invata o lectie, pentru a descoperi cine esti in realitate sau pentru a gasi ceea ce-ti doresti. Stii, de foarte multe ori, lupti pentru ceva fara sa-ti dai seama ca nu ai nevoie e acel lucru ca sa fii fericit. Trebuie sa inveti sa te cunosti si sa realizezi care sunt dorintele tale reale. Sunt cazuri in care ai nevoie de o viata intreaga sa-ti dai seama care iti sunt obiectivele, pe cand in alte privinte descoperi imediat ce te poate face fericit. Suntem mici copii in fata lui Dumnezeu. El intotdeauna, ca un Tata ocrotitor, ne trimite mesaje pe care trebuie sa invatam sa le vedem.

Este impresionant cum unii oameni isi gasesc jumatatea in tinerete si reusesc sa fie fericiti impreuna o viata. Pe de alta parte, altii o cauta mult timp si reusesc sa o gaseasca foarte tarziu sau nu sunt niciodata fericiti din acest punct de vedere. Poate si tie ti s-a intamplat sa te indragostesti, sa crezi ca ai gasit persoana langa care vei trai tot restul vietii, dar de fapt sa fie ceva pasager. Important e sa stii sa pastrezi lectia invatata de la fiecare iubire din viata ta. Atunci cand vei fi intr-adevar pregatit va veni si adevarata dragoste. Si cel mai impresionant e faptul ca va veni atunci cand te astepti mai putin si de unde nici nu te-ai fi gandit vreodata.

Nimic nu e intamplator! Sunt impresionata de felul in care a vazut asta recent. Niciodata nu am incetat sa gandesc ca la un moment dat voi intalni omul pe care il voi iubi “pana ce moartea ne va desparti”. Nu am incetat niciodata sa caut iubirea. Chiar daca la un moment dat o cautam la persoana nepotrivita, am realizat la timp ca trebuie sa merg mai departe, sa caut altundeva. Niciodata nu mi-am imaginat ca omul special pe care il asteptam va intra in viata mea pe o usa pe care o credeam incuiata pentru totdeauna. Ma gandesc ca daca ar fi intrat pe o alta, larg deschisa, as fi fost la fel de fericita si l-as fi apreciat la fel de mult. Accesul la toate celelalte usi insa, ii era interzis in acest moment. Daca ar fi ajuns aici mult mai devreme inca nu am fi avut niciunul toate lectiile de viata invatate. Astfel, “acel ceva” atat de pretios s-ar fi risipit. Nu am fi ajuns niciodata sa fim atat de fericiti.

Sunt personae carora le place sa creada ca destinul sau intamplarea te ajuta in viata. Eu insa nu cred astfel. Singuri ne croim destinul. Un indemn biblic spune: “Bate si ti se va deschide, cere si ti se va da, cauta si vei afla”. Dumnezeu ne da, dar noi nu stim intotdeauna ce sa cerem. Nu trebuie sa incetezi niciodata sa lupti pentru ceea ce-ti doresti. Fii sigur ca mai devreme sau mai tarziu vei obtine!

"Nu exista greseli. Intamplarile pe care le atragi asupra ta, oricat de neplacute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu sa inveti ceea ce trebuie sa stii. Fiecare pas pe care il faci este necesar pentru ca tu sa ajungi la telul pe care ti l-ai propus."

Richard Bach in Indrumar pentru Mesia – Invataturi pentru suflete avansate

Craciunul unei pisicute

Hola! Iti mai aduci aminte de mine? Sunt Alma, pisicuta Irinei. M-am prezentat pe aici pe undeva prin martie. Stiu ca ti-am fost simpatica si ca doreai sa afli vesti de la mine. Uite ca am reusit s-o conving pe mamica sa ma lase sa mai povestesc pe aici! Am facut destule prostioare de care sunt tare mandra. Chiar daca mamica spune sa sunt fetita mare (am deja un an si jumatate), mie tot imi place sa alerg, sa sar si sa atrag mereu atentia tuturor celor din casa.

Mamica vorbeste mereu cu mine, dar nu prea ma intereseaza ce-mi spune. De obicei sunt chestii plictisitoare cum ar fi: ‘Alma nu-i voie acolo!’ sau ‘O domnisoara ca tine nu-i frumos sa faca asta!’. Zi si tu daca nu e nebuna sa creada ca as putea s-o ascult! Bineinteles ca ii arunc o privire peste umar si ii raspund cu un ‘Hm!’ (sa vada ca nu ma intereseaza si sa taca) si imi vad de treaba in continuare. Recunosc ca mai sunt pedepsita din cand in cand, dar mama e buna si ii trece repede supararea. Cateodata, cand sunt obosita de alergat prin casa, o las pe mami sa ma alinte. In acele momente mai ascult si povestirile ei. In ultimul timp tot imi spunea ceva despre Ajunul Craciunului si Craciun. Nu prea intelegeam eu despre ce este vorba... Asta pentru ca nu aveam rabdare sa ascult tot. Atunci cand in sfarsit am vazut cum se construieste un copac mare in casa, mi-am amintit ca si anul trecut a fost unul. Tin minte ca atunci am descoperit ce sa fac cu el fix cand a fost desfacut. Iti dai seama ca mi-am facut foarte multe planuri cand am vazut bradul asamblat si gata de impodobit. Dar toate la timpul lor!

Mai intai trebuia s-o ajut pe mamica la ornat. Aici nu a fost mare diferenta de anul trecut. Doar ca atunci eram mai tinerica si alergam mai mult. Prima data a fost pusa instalatia. E alta! Stiam ca mami s-a suparat cand am ros toate beculetele la cea veche, dar nu ma asteptam sa gasesc in brad material nou de rontait... Super!!! Dupa aceste beculete apetisante, au urmat globurile. Nu inteleg de ce mama le spune asa. Sunt doar niste mingi bune de joaca! Si nu inteleg nici ce cauta in brad, dar daca mama vrea... nu prea am de ales. La acest capitol chiar am contribuit si eu! Irina punea un glob in brad, eu fugaream altul... Imi lua ‘jucaria’ si apoi din nou : ea unul, eu altul. Pe final, am fost de maaare ajutor cand a vrut mama sa puna in brad niste chestii lungi si sclipitoare (beteala ii spunea ea). Eu trageam de un capat, ea de celalalt si bradul a fost terminat ‘imediat’.

Mi-a placut mult s-o ajut pe mamica, dar am inteles ca pe seara vine un mos batran la copiii cuminti si pune cadouri sub copac. Eu stiu ca am fost buna si m-am asezat sa astept pe Mos Craciun. Si da! Au aparut pungi... Nu am inteles insa prea bine daca eu am fost cadoul sau chiar am primit ceva... Cert este ca m-am trezit imbracata intr-o rochita frumoasa, dar cam incomoda...

Mi-a placut foarte mult Ajunul! Problema a fost ca am obosit cam tare si in prima zi de Craciun am dormit cam mult... Pacat, as fi putut face lucruri interesante, dar eram prea somnoroasa. M-am bucurat tare cand mamica mi-a explicat ca mai am inca doua zile de sarbatoare. Inca mai aveam timp sa fac tot ce mi-am propus: sa rod luminitele de la instalatie, sa dau toate globurile jos din brad si sa le fugaresc prin casa, sa trag de beteala si nu in ultimul rand sa rastorn bradutul cel mic din camera mamei si sa pap bilutele alea rosii din el... Am fost foarte ocupata, dar din pacate nu prea mi-au reusit toate planurile. Am urcat in bradul cel mare pentru a luat mingiutele albastre si stralucitoare, dar nu am reusit sa ajung la ele... Am reusit sa trag putin de beteala, dar a venit repede mama si a aranjat-o la loc. Bradutul cel mic a fost rasturnat cu succes, dar nu am reusit sa gust din bilutele rosii.

Oricum m-am distrat cu toate incercatile mele si a fost pana la urma un Craciun fericit. Tu cum ai petrecut? Sper ca la fel de bine! Acum trebuie sa plec, dar sa stii ca voi reveni cat de curand. La revedere!

Scrisoare catre Mos Craciun

Astazi sunt super, extra, mega fericita!!! Am descoperit ca mai sunt doar doua saptamani pana la Craciun (sarbatoarea mea preferata). Sunt multe lucruri de facut pana atunci... Cadourile pentru cei dragi si scrisoarea pentru Mos Craciun pot lua mult timp, asa ca am hotarat sa ma apuc chiar azi de treaba. Daca nu te-ai apucat, ai face bina sa incepi si tu pentru ca doua saptamani zboara rapid!!! Ce? Nu vrei sa scrii Mosului? De ce? Consideri ca nu mai esti copil si ca acest domn batran imbracat in rosu nu exista? Ba da! El exista in sufletul fiecaruia. Cum bine stii, el este cel care da magie acestei sarbatori. Si chiar cred ca, in acest moment din an, ai voie sa-ti pui orice dorinta, oricat de nebuneasca ar fi. Viata are mereu nevoie de un strop de nebunie si visare pentru a fi minunata.

Si dupa ce ti-am spus de ce cred ca la orice varsta e bine sa crezi in Mos Craciun, am sa-ti spun si de ce imi place sa-i scriu in fiecare an. Stii prea bine ca intotdeauna Craciunul este cu doar o saptamana inainte de a incepe un nou an. Astfel, acesta este momentul perfect pentru a face un ‘inventar’ cu tot ce s-a petrecut in ultimul an si pentru a trage o linie la sfarsit. Apoi fac tot felul de calcule sa vad cat de ‘productive’ au fost ultimele 12 luni. Dupa, ma apuc sa fac noi planuri: imi pun dorinte si ma gandesc cum pot sa lupt pentru indeplinirea lor. Noaptea de Craciun este una magica, asa ca sunt convinsa ca toate acele dorinte mi se vor indeplini in urmatorul an.

Si acum sa ma uit putin in urma... A fost un an destul de agitat si plin de evenimente inca de la inceput. Am fost fericita si am zambit uneori, chiar daca alteori am plans si am suferit. Am stiut sa profit de fiecare clipa frumoasa. Am trait la maxim fiecare zambet si sunt recunoscatoare pentru tot ce a fost bun in viata mea. Mi-am facut noi prieteni la care tin si asta e unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat in 2011. din pacate au fost si momente mai putin placute in acest an... Asa e viata! Si chiar si asa, sunt fericita ca in acele situatii dificile am invatat sa tin capul sus si sa merg mai departe. Am invatat din propriile greseli si stiu ca nu le voi mai repeta. Probabil ca suferinta m-a facut mai puternica si ma bucur de asta. Singurul lucru care ma intristeaza e ca a mai trecut un an si observ ca timpul merge inainte mult prea repede.

Dupa toate cele intamplate scumpul Mos Craciun a inceput sa se faca simtit inca din primele zile ale lunii decembrie. E normal! Toti ne gandim la Sarbatoarea Nasterii Domnului si fara sa vrem il chemam aproape. Da, mi s-a indeplinit una dintre cele mai mari dorinte. Sigur ca asta nu ma face sa renunt la scrisoare! Ii voi multumi in primul rand pentru ce mi-a trimis deja. Apoi... mai sunt si alte lucruri pe care mi le doresc si i le voi cere. Il voi ruga frumos sa-mi ofere un Craciun fericit alaturi de parinti si de pisicuta mea. Voi fi foarte fericita sa impodobesc bradul impreuna cu ei si sa simt acea atmosfera de sarbatoare care doar in acest moment din an exista. Imi doresc de asemenea ca familia si toti prietenii mei sa fie fericiti si sanatosi. Am sa-i mai cer Mosului in scrisoare sa-mi aduca cel mai frumos Revelion alaturi de iubit si grupul de prieteni. As vrea ca anul urmator sa am parte de surprize placute. Acum probabil te intrebi daca nu e vreun obiect pe care mi-ar placea sa-l primesc. Da, e ceva, dar asta nu voi spune acum... E secretul meu si al Mosului!

Tu te-ai apucat de scrisoare deja? Ok, atunci te las sa te gandesti linistit la asta. Dar nu vrei sa-mi spui si mie ce doresti sa-ti aduca Mos Craciun?