duminică, 19 februarie 2012

Viata ca un CURCUBEU

Luni dimineata... Telefonul urla la mine sa ma trezesc. Il opresc si ma dau jos din pat. Cine a spus ca lunea e cea mai urata zi din saptamana avea mare dreptate! Dupa un week-end atat de frumos, trebuie sa ajung din nou la birou... Imi aprind o tigara, iau cana de cafea si trag o privire pe geam. Vremea parca vrea sa-mi faca in ciuda... Multa, foarte multa zapada... Frig... Si eu trebuie sa merg pe jos pana la munca... In mod normal ajung cam in jumatate de ora, dar azi trebuie sa ma pornesc mai devreme ca sa ajung la timp. Nu-mi place deloc iarna si in fiecare an imi tot promit ca ma voi muta in tarile calde... Pana atunci totusi  ma grabesc sa ies din casa pentru ca nu-mi place sa intarzii la job.
Ies din bloc si dau de aerul rece. Ninge! Nu-mi place ca trebuie sa ma ‘plimb’ pe asa o vreme, dar incerc sa ma grabesc pentru a scapa mai repede de aceasta parte urata a zilei. As fi preferat sa fie o zi calduroasa de vara. Soarele mi-ar zambi si mi-ar tine de urat tot drumul. Si in plus, nu ar trebui sa fiu imbracata cu toate hainele astea groase... Ca sa treaca mai repede partea grea, imi imaginez ca sunt undeva in natura, langa un parau. Nu am pe mine decat o rochita scurta si vaporoasa. Sunt desculta si iarba umeda imi mangaie picioarele. Norii negri ai unei scurte ploi de vara se pregatesc sa fuga de frica soarelui care vrea sa le ia locul. Imaginea e minunata! Intunericul e lasat in urma, iar in fata mea parca toate zambesc. Copacii si iarba sclipesc atat de frumos datorita micilor picaturi de apa care inca nu s-au uscat. Ridic privirea sa ma bucur de astrul protector si deasupra mea vad cum cerul imi zambeste sub forma unui curcubeu. Ma bucur mult la vederea lui. Incep sa aud mult mai clar susurul paraului care trece pe langa mine. Simt ca mi-a atras atentia pentru a-mi canta ceva. Da, o muzica vesela care imi place. Inima mea incepe sa bata in ritmul ei. O adiere calduta ma face sa plutesc pana la curcubeu.
Waw! Sunt singurul om care a ajuns vreodata in acest loc. Toate culorile parca vor sa imi spuna ceva. Sunt foarte vesele si vorbesc toate deodata. Nu ma pot abtine si incep sa rad cu pofta. Atunci ele se opresc si ma intreaba in cor: ‘De ce razi?’. Eu le-am explicat ca nu pot intelege nimic daca vorbesc toate deodata, asa ca l-am intrebat pe Rosu (fiind primul) ce s-a intamplat. Mi-a povestit ca la inceputul timpurilor culorile lumii s-au certat intre ele. Toate se considerau foarte importante pentru viata. Atunci mi-au spus pe rand de ce: Rosu este sangele care e vital pentru vietati; Oranj sunt toate mancarurile sanatoase (portocala, dovleacul, morcovul); Galben este soarele, luna si stelele; Verde este vegetatia ce ne inconjoara; Albastru reprezinta apa; Indigo ofera echilibrul si contrastul; Violet este culoarea puterii si a intelepciunii. Dupa cele auzite le-am aprobat si le-am intrebat de ce se certau totusi. Violet mi-a raspuns ca erau naive si nu intelegeau prea multe in acea vreme. Mi-a mai spus ca in timp ce se certau a venit o furtuna si le-a speriat. Ele s-au imbratisat pentru a se proteja una pe alta. Atunci ploaia le-a explicat ca toate sunt importante si nici una nu e superioara celeilate. Din acel moment ele urmeaza ploaia asa imbratisate. Le-am spus ca mi-a placut mult povestea lor si curcubeul a disparut.
M-am trezit deodata in fata firmei unde lucrez. In aceasta dimineata am realizat ceva important: Trebuie sa te apreciezi pe tine si pe cei din jur. Toti suntem, ca si culorile curcubeului, importanti. Nu trebuie sa uiti acest lucru! A, si toata aceasta poveste imaginata pe drum mi-a adus zambetul pe buze si cheful de munca!

luni, 30 ianuarie 2012

Nimic nu e intamplator

Societatea in care traim ne forteaza sa interactionam intre noi. Zilnic cunosti oameni cu care iti face sau nu placere sa discuti. Uneori poti intalni pe cineva care e capabil sa-ti transforme tristetea in bucurie. Alteori, fara sa vrei, esti tu cel care poate face aceasta magie. De obicei insa, esti prea ocupat ca sa poti vedea aceste lucruri marunte, dar care iti pot indulci viata. Este impresionant sa-i vezi pe cei din jur luminandu-se la fata atunci cand te vad. Mie personal imi face placere sa dau atentie fiecarui om pe care il intalnesc, sa discut cu el si sa incerc sa-l cunosc.
Intr-o viata ajungi sa cunosti multi oameni, dar nu toti sunt importanti. Unii joaca doar un rol pasager in existenta ta, in timp ce altii raman mult timp langa tine. Sunt personae pe care trebuie sa le cunosti pentru un anumit scop: pentru a invata o lectie, pentru a descoperi cine esti in realitate sau pentru a gasi ceea ce-ti doresti. Stii, de foarte multe ori, lupti pentru ceva fara sa-ti dai seama ca nu ai nevoie e acel lucru ca sa fii fericit. Trebuie sa inveti sa te cunosti si sa realizezi care sunt dorintele tale reale. Sunt cazuri in care ai nevoie de o viata intreaga sa-ti dai seama care iti sunt obiectivele, pe cand in alte privinte descoperi imediat ce te poate face fericit. Suntem mici copii in fata lui Dumnezeu. El intotdeauna, ca un Tata ocrotitor, ne trimite mesaje pe care trebuie sa invatam sa le vedem.
Este impresionant cum unii oameni isi gasesc jumatatea in tinerete si reusesc sa fie fericiti impreuna o viata. Pe de alta parte, altii o cauta mult timp si reusesc sa o gaseasca foarte tarziu sau nu sunt niciodata fericiti din acest punct de vedere. Poate si tie ti s-a intamplat sa te indragostesti, sa crezi ca ai gasit persoana langa care vei trai tot restul vietii, dar de fapt sa fie ceva pasager. Important e sa stii sa pastrezi lectia invatata de la fiecare iubire din viata ta. Atunci cand vei fi intr-adevar pregatit va veni si adevarata dragoste. Si cel mai impresionant e faptul ca va veni atunci cand te astepti mai putin si de unde nici nu te-ai fi gandit vreodata.
Nimic nu e intamplator! Sunt impresionata de felul in care a vazut asta recent. Niciodata nu am incetat sa gandesc ca la un moment dat voi intalni omul pe care il voi iubi “pana ce moartea ne va desparti”. Nu am incetat niciodata sa caut iubirea. Chiar daca la un moment dat o cautam la persoana nepotrivita, am realizat la timp ca trebuie sa merg mai departe, sa caut altundeva. Niciodata nu mi-am imaginat ca omul special pe care il asteptam va intra in viata mea pe o usa pe care o credeam incuiata pentru totdeauna. Ma gandesc ca daca ar fi intrat pe o alta, larg deschisa, as fi fost la fel de fericita si l-as fi apreciat la fel de mult. Accesul la toate celelalte usi insa, ii era interzis in acest moment. Daca ar fi ajuns aici mult mai devreme inca nu am fi avut niciunul toate lectiile de viata invatate. Astfel, “acel ceva” atat de pretios s-ar fi risipit. Nu am fi ajuns niciodata sa fim atat de fericiti.
Sunt personae carora le place sa creada ca destinul sau intamplarea te ajuta in viata. Eu insa nu cred astfel. Singuri ne croim destinul. Un indemn biblic spune: “Bate si ti se va deschide, cere si ti se va da, cauta si vei afla”. Dumnezeu ne da, dar noi nu stim intotdeauna ce sa cerem. Nu trebuie sa incetezi niciodata sa lupti pentru ceea ce-ti doresti. Fii sigur ca mai devreme sau mai tarziu vei obtine!
"Nu exista greseli. Intamplarile pe care le atragi asupra ta, oricat de neplacute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu sa inveti ceea ce trebuie sa stii. Fiecare pas pe care il faci este necesar pentru ca tu sa ajungi la telul pe care ti l-ai propus."
Richard Bach in Indrumar pentru Mesia – Invataturi pentru suflete avansate